tag:blogger.com,1999:blog-22882959626694359012024-02-06T21:04:51.200-08:00Despre istoria tiganilorPretutindeni, lor, oamenilor oacheşi, şi acum ca şi mai înainte, când erau vremuri de pace, li se cerea de către jandarmi aur. Dădeau. Şi, în schimb, căpătau dreptul să umble prin sate şi să lucreze. Acum, de când cu războiul, aurul se ascundea, era mai rar şi mai scump, şi dacă războiul avea să mai dureze, aurul avea să devină şi mai scump. În timp de război, numai oamenii erau ieftini, atât de ieftini, că aproape nu preţuiau nimic.
Zaharia Stancu în Şatraiolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comBlogger24125tag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-87992011263042229362011-07-05T07:49:00.000-07:002011-07-05T07:49:16.898-07:00Ţiganca<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhov94JtDhcjLJTBDRm2wZAgJngKf0OXrmnbn1uCR0kK_NAiMl71l31UklVmgO2tS1zkg07qLckxmuvlqiQN1u9e-bk1J-Yv_pn-YbQmu2wdn5QNVcBxn6mdP9pxmQt6kzfF5E0lOKwZoqQ/s1600/img_A_101920_1ea751a8433e0d32bf1a79ecf6a0f811.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhov94JtDhcjLJTBDRm2wZAgJngKf0OXrmnbn1uCR0kK_NAiMl71l31UklVmgO2tS1zkg07qLckxmuvlqiQN1u9e-bk1J-Yv_pn-YbQmu2wdn5QNVcBxn6mdP9pxmQt6kzfF5E0lOKwZoqQ/s320/img_A_101920_1ea751a8433e0d32bf1a79ecf6a0f811.jpg" width="320" /></a></div><pre><span class="n_text">E Riţa, fecioara cu ochii sprinţari –
Cu sâni ca de piatră
Născută-n alaiul a zece cobzari,
Regină pe şatră.
Zglobie ca fulgul, cutreieră văi
Şi negre poene,
Iar ochii ei tineri îi joacă-n văpăi
Pe umede gene.
Cosiţa ei creaţă, pe umerii goi,
Îi cade-n inele,
Surâsu-i aruncă pe-ntregul zăvoi
Sclipiri de mărgele.
Aprinsă-i năframa ce-i flutură-n vânt,
Râd galbeni în plete –
Când trece cu-n zâmbet, zvârl cuşma-n pământ
Nomadele cete.
Când naşte sub corturi un cânt legănat
Şi-un zvon de sandale
Cu patimă cruntă ciocanele bat
În vechi nicovale.
Ea joacă sub vaierul strunii prelung
La focuri sărace,
Şi razele lunii fiinţa-i străpung
Cu sute de ace.
Uşor se mlădie, roteşte pe loc,
Dând chiot sălbatic,
Şi pare piciorul ei sprinten în joc,
Atins de jăratic.
Dispare-n vârtejuri, sar banii pe sân
Loviţi de furtună!
Şi geme ca vie sub meştere mâini,
Lăuta străbună.
Târziu stau nomazii la stele culcaţi,
Iar ea pe câmpie,
Sărută văzduhul cu ochi dilataţi
De-o sfântă beţie.</span></pre><strong><strong><h1>Artur Enăşescu</h1></strong></strong></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-20629749039040768482011-06-16T10:30:00.000-07:002011-06-16T10:40:33.881-07:00Tiganii<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/XnnTbFDDpg0?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><br />
<dl><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhWDFxMLCddzNHKxIkRQG2MNRZVeHAYmutLCZ6VvSQB3dhYtghEPASpCh-6Jv39Im3zssJ6RgtFRCW0ZFgwLWvHlBfQYWnGRG2bcTm22L0jKCvfR4X8QxVcByttN570bcYwD2TJ2G1F2Uv/s1600/satra-augustin-1877-1909-czech-sight-from-jilemnice-on-zaly-2778229.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> </a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCluLpKOn8IXjyUxPxDvVH0pPL0l6si27TIjatRwmZO8EtN3OnWVJMFEdWvAXKzdG0CMQmLk1Sz_L1x6wTTwFXUIAFreDwk3XT4hpD1G8qUCIOLTZJDfovzBHBKDSD2RZFsBJ5jCkh_7IQ/s1600/satra-tigani-21567334-1-500_500.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCluLpKOn8IXjyUxPxDvVH0pPL0l6si27TIjatRwmZO8EtN3OnWVJMFEdWvAXKzdG0CMQmLk1Sz_L1x6wTTwFXUIAFreDwk3XT4hpD1G8qUCIOLTZJDfovzBHBKDSD2RZFsBJ5jCkh_7IQ/s320/satra-tigani-21567334-1-500_500.jpg" width="320" /></a></div><dd><i>de <a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Alexandr_Pu%C8%99kin" title="Autor:Alexandr Pușkin">Alexandr Pușkin</a></i></dd></dl>Traducere de <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikisource.org/wiki/Alecu_Donici" title="Alecu Donici">Alecu Donici</a><br />
<dl><dd><i> </i>Cu șatrele din loc în loc</dd><dd>Țiganii prin Bugeac se poartă,</dd><dd>Neprihănind al lor noroc</dd><dd>Sau nestatornica lor soartă.</dd><dd>Ei astăzi, iată, au rămas</dd><dd>La mal de apă pentru mas.</dd><dd>Cu țoluri rupte, afumate</dd><dd>Căruțele le învelesc</dd><dd>Pe deasupra pân' la roate,</dd><dd>Apoi femeile gătesc</dd><dd>Mâncare proastă și se pun</dd><dd>Buluci lângă ceaun.</dd><dd>În depărtare se privesc</dd><dd>Cum caii pasc la iarbă verde,</dd><dd>Iar după șatre dezlegați</dd><dd>Șed urșii bine învățați,</dd><dd>Gâlcevi și vorbe, și strigare,</dd><dd>Amestecate cu cântare,</dd><dd>Și sunetul de fierării</dd><dd>Asurdă locul în câmpii,</dd><dd>De drum ei iarăși fac gătire.</dd><dd>Dar s-a trecut în vetre focul,</dd><dd>Toți s-au culcat; în liniștire</dd><dd>Răsună de departe locul,</dd><dd>Numai cu glas de câini lătrând,</dd><dd>Și uneori cai nechezând.</dd><dd>Pe ceru-albastru și curat</dd><dd>Cu stele multe-mpresurat.</dd><dd>O lună de lumină plină,</dd><dd>Trecea cu o mișcare lină,</dd><dd>Sub șatră unul din țigani</dd><dd>Cu capul înălbit de ani,</dd><dd>Pe lângă foc încă ședea</dd><dd>Și demâncatul pregătea.</dd><dd>El aștepta cu nerăbdare</dd><dd>Pe preaiubita lui fetică,</dd><dd>Ce îndeseară, singurică,</dd><dd>S-a dus la câmp pentru plimbare.</dd><dd>Dar ea nu vine! luna trece!</dd><dd>Moșneagul îngrijat petrece.</dd><dd>Zamfira nu se vede! Nu-i!</dd><dd>Și s-a răcit mâncarea lui.</dd><dd>Dar iată e. În urma ii</dd><dd>Un tânăr vine din câmpii.</dd><dd>Țiganului necunoscut</dd><dd>— Tătucă! fata i-a vorbit,</dd><dd>Un om din lume neștiut</dd><dd>Aflând, la noi eu am poftit,</dd><dd>Străin fiind, dintru alt neam</dd><dd>El vrea să fie și țigan;</dd><dd>Pe dâns' dreptatea-l prigonește</dd><dd>Și el Alecu se numește.</dd></dl><dl><dd><b>Moșneagul</b></dd></dl><dl><dd>Prea bucuros! la noi rămâi</dd><dd>În astă noapte tu de mâi;</dd><dd>Sau și mai mult, nădăjduiesc,</dd></dl><dl><dd>Eu gata sunt să înlesnesc</dd><dd>A ta petrecere aici,</dd><dd>Cu parte după roduri mici,</dd><dd>A ostenelilor lenoase.</dd><dd>Deprinde-te și tu cu noi,</dd><dd>Cu sărăcia cea voioasă,</dd><dd>Și mâine dez-de-mânecate</dd><dd>Într-o căruță amândoi</dd><dd>Ne vom porni noi mai departe.</dd><dd>Vrun meșteșug trebui să știi;</dd><dd>Fierar bun, sau scripcar să fii,</dd><dd>Sau poartă ursul tu prin sate.</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Prea bine.</dd></dl><dl><dd><b>Zamfira</b></dd></dl><dl><dd>Vom petrece noi</dd><dd>Tot împreună, amândoi;</dd><dd>Dar e târziu și nu-i nici lună,</dd><dd>Să ne culcăm cu seară bună.</dd></dl><dl><dd>Lumina cea de zi răsare;</dd><dd>Moșneagul s-a sculat îndată.</dd><dd>Trezind și pe iubita fată:</dd><dd>— Zamfiro, scoală! Ziua mare!</dd><dd>Sculați voi de acum, sculați!</dd><dd>Și de gătit vă apucați.</dd><dd>Odată toți au năvălit,</dd><dd>Și șatrele au ridicat;</dd><dd>Au strâns degrab', au înhămat</dd><dd>Și iar în cale s-au pornit.</dd><dd>Măgarii în spinare duc</dd></dl><dl><dd>Copiii mici; iar ceialalți,</dd><dd>Femei și fete și bărbați,</dd><dd>După căruți pe jos se duc</dd><dd>Toți peticiți și dezbrăcați.</dd><dd>Ce veselie! Ce cântare!</dd><dd>Ce vorbe, și ce vuiet mare!</dd><dd>Răcnește ursul, câinii latră,</dd><dd>Și scârție neunsa roată;</dd><dd>Într-un cuvânt, a lor pornire</dd><dd>E deșănțată la privire.</dd><dd>Mâhnitul tânăr se uita</dd><dd>La văi, la dealuri, la câmpii</dd><dd>Și lucruri nouă căuta</dd><dd>Între țigani și în pustii.</dd><dd>A lui Zamfiră preaiubită,</dd><dd>Cu negri ochi împodobită,</dd><dd>Îl mângâia cu dezmierdare,</dd><dd>Mărturisind a sa plecare.</dd><dd>Dar el în sine tot purta</dd><dd>O mâhniciune tăinuită,</dd><dd>În inimă pecetluită;</dd><dd>Și-adeseori nevrând ofta:</dd></dl><dl><dd>Păsăruică mică,</dd><dd>Tu nu știi de rău,</dd><dd>Nimenea nu-ți strică</dd><dd>Cuibușorul tău.</dd><dd>Pe crenguță crești,</dd><dd>Soarele răsare,</dd><dd>Și tu cu cântare</dd><dd>Lumea veselești.</dd><dd>Primăvara trece</dd><dd>Vine toamna rece,</dd><dd>Oamenii urăsc,</dd></dl><dl><dd>Oamenii jălesc.</dd><dd>Păsăruica dulce</dd><dd>La loc cald se duce,</dd><dd>Șade-n altă țară</dd><dd>Pân' de primăvară.</dd></dl><dl><dd>Asemenea cu păsărica,</dd><dd>Și tânărul nu avea loc,</dd><dd>Deprinde nu putea nimica</dd><dd>Nici nu credea el în noroc.</dd><dd>A lui era mai lumea toată,</dd><dd>Pentru de grijă-a sa purtare</dd><dd>Lăsa la pronia înaltă,</dd><dd>De mulțumiri, de desfătare</dd><dd>Mai înainte el știa,</dd><dd>Căci slăbiciunile ardeau</dd><dd>În pieptul lui nepotolit.</dd><dd>Viețuind în lume mare,</dd><dd>De slavă el s-a măgulit,</dd><dd>În toate a făcut cercare,</dd><dd>Și cunoscându-le deșarte</dd><dd>Acum el s-a ascuns departe.</dd><dd>Dar focul nu mult va fi stins,</dd><dd>Curând îl vom vedea aprins.</dd></dl><dl><dd><b>Zamfira</b></dd></dl><dl><dd>Iubite! spune ce gândești,</dd><dd>Sau iarăși tu acum dorești</dd><dd>De lume mare și de târguri?</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Ce să doresc! tu nu poți ști,</dd><dd>Tu nici nu-ți poți închipui</dd><dd>A târgurilor grele juguri,</dd></dl><dl><dd>Unde n-ai gustul de viață,</dd><dd>Nici suflă ei de dimineață</dd><dd>Ca noi un aer răcoros</dd><dd>Cu miros de câmpii frumos.</dd><dd>Ei a iubi se rușinează,</dd><dd>De fire prea se depărtează,</dd><dd>Și voia lor o târguiesc,</dd><dd>Metalului ei se jertfesc;</dd><dd>În aur cred, lui se închină,</dd><dd>Și lumea lor de rău e plină.</dd><dd>Ce să doresc, a lor mândrie?</dd><dd>Zâmbire cu fățărnicie?</dd><dd>A lor nebună pizmuire?</dd><dd>A lor deșartă strălucire?</dd></dl><dl><dd><b>Zamfira</b></dd></dl><dl><dd>Dar acolo sunt curți frumoase,</dd><dd>Petrecere în adunări,</dd><dd>Sunt multe lucruri arătoase;</dd><dd>Și fetișoare de boieri.</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Cu mulțumire cumpărată</dd><dd>Petrecerile nu sunt bune,</dd><dd>Unde nu-i dragostea cea dreaptă,</dd><dd>Și veselia-i mâhniciune.</dd><dd>Iar fetele? tu-mi ești primită,</dd><dd>Făr' de a lor împodobiri,</dd><dd>Ș-a pietrei scumpe străluciri;</dd><dd>Să nu te schimbi, a mea iubită,</dd><dd>Eu însă într-un gând curat</dd></dl><dl><dd>Voiesc cu tine să împart</dd><dd>A mea din lume izgonire</dd><dd>Și voie bună și mâhnire.</dd></dl><dl><dd><b>Moșneagul</b></dd></dl><dl><dd>Măcar că tu ai petrecut</dd><dd>Între norodul cel bogat</dd><dd>Și cu știință luminat,</dd><dd>Tot ne iubești pre noi prea mult,</dd><dd>Însă nu-i pururea plăcut</dd><dd>Și traiul nostru, la acei</dd><dd>Ce-n desfătare au crescut.</dd><dd>Eu știu de la părinții mei</dd><dd>O din vechime povestire:</dd><dd>Pentru un om ce a trăit</dd><dd>Aici de Roma surghiunit;</dd><dd>Dar am uitat a lui numire;</dd><dd>Împodobită însă fire</dd><dd>Avea acel bătrân vioi,</dd><dd>Viețuind el între noi</dd><dd>Pe lângă Dunăre, spunea</dd><dd>De ale lui nenorociri</dd><dd>Și alte multe povestiri</dd><dd>Cu mintea sa închipuia.</dd><dd>Dar alții pentru dânș' prindea</dd><dd>Prin mreajă peștii și vânat</dd><dd>Și pentru iarnă-i pregătea</dd><dd>Din blane, straie de-mbrăcat,</dd><dd>Iar el nici c-a putut deprinde</dd><dd>Nevoii îngrijăluiri,</dd><dd>Și blestemând cu mari cuvinte,</dd><dd>A soartei lui învăluiri,</dd></dl><dl><dd>Zicea că dumnezeii grea</dd><dd>Certare lui au rânduit</dd><dd>Și moarte, drept bun dar, cerea.</dd><dd>Din sânul patriei răpit,</dd><dd>Ca un copil plângea cumplit</dd><dd>El la aducerea aminte</dd><dd>De zilele de mai nainte,</dd><dd>Murind, a fost lăsat cuvinte</dd><dd>A lui înstrăinate oase</dd><dd>Să se mute la a lor pământ.</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>O! iată soartă ticăloasă</dd><dd>A unui scriitor vestit!</dd><dd>A unui patriot slăvit!</dd><dd>Poetule! Tu mie spune:</dd><dd>Ce se numește slavă-n lume?</dd><dd>A laudelor glăsuire!</dd><dd>Din neam, la depărtatul neam!</dd><dd>Ori după moarte tânguire!</dd><dd>Sau în sfârșit istorisire</dd><dd>Sub șatra a unui țigan?!!</dd><dd>Uitând cu ură lumea mare,</dd><dd>Acum Alecu de doi ani</dd><dd>Petrece tot între țigani</dd><dd>Într-o firească desfătare.</dd><dd>Cu dânșii bine s-a deprins</dd><dd>Și rareori el, ca prin vis,</dd><dd>Abia mai aducea aminte</dd><dd>Petrecerea de mai nainte.</dd><dd>Vieții lui soție bună</dd><dd>Cu dâns' Zamfira dimpreună</dd><dd>Se duc cu ursul pe la sate,</dd></dl><dl><dd>Alecu prea frumos mi-l joacă,</dd><dd>Moșneagul daireaua bate,</dd><dd>Toți pentru bun bacșiș se roagă;</dd><dd>Și-așa petrec a lor viață.</dd><dd>Într-o zi de dimineață</dd><dd>Zamfira veselă cânta</dd><dd>Și la Alecu se uita.</dd></dl><dl><dd><i>Cântecul I*</i></dd></dl><dl><dd>Arde-mă, frige-mă</dd><dd>În foc vânat pune-mă.</dd><dd>De m-ai frige pe cărbune,</dd><dd>Ibovnicul nu-ți voi spune.</dd><dd>Că el este tinerel,</dd><dd>Drăgălaș și frumușel;</dd><dd>Iar pe tine, bărbat rău,</dd><dd>Eu de-acum nu te mai vreu.</dd><dd>Și tu măcar pân' la moarte</dd><dd>De m-ai bate, de m-ai arde,</dd><dd>Și bucăți de m-ai tăia</dd><dd>Tot voi face cum voi vrea.</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Ce nu mai taci, că am urât</dd><dd>A voastre cântece țigănești.</dd></dl><dl><dd><b>Zamfira</b></dd></dl><dl><dd>Dreptate ai să le urăști,</dd><dd>Că tocmai pentru tine cânt.</dd></dl><dl><dd>
<center>*</center> </dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Da' eu și fără de cântare</dd><dd>Pricep ceva a ta plecare.</dd><dd>Și visul meu de astă-noapte</dd><dd>Îmi prevestește grele fapte.</dd></dl><dl><dd><b>Zamfira</b></dd></dl><dl><dd>În visuri crezi, om luminat?</dd><dd>Un lucru foarte de mirat!</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Nu cred în visuri, nici nu vreu</dd><dd>Să cred întru nimica eu,</dd><dd>Și tu de-acum nu ai crezare;</dd><dd>Iar visul meu fiind cumplit</dd><dd>În suflet a întipărit</dd><dd>O prea urâtă așteptare,</dd><dd>Dar mai ales simțirea me</dd><dd>Îmi prevestește oarece.</dd></dl><dl><dd><b>Moșneagul</b></dd></dl><dl><dd>La ce atâta supărare,</dd><dd>Tu ți-ai făcut făr' de cuvânt?</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>O! nu, eu foarte bine simt,</dd><dd>Eu înțeleg a ei schimbare.</dd></dl><dl><dd><b>Moșneagul</b></dd></dl><dl><dd>A ta mâhnire temei n-are!</dd><dd>Ea îi femeie! Tu iubești;</dd><dd>Tu porți o dragoste cumplită,</dd><dd>Statornică, nemărginită.</dd><dd>Iar inimile femeiești</dd><dd>Prea înfocat ne îndrăgesc</dd><dd>Și iar degrabă ne urăsc.</dd><dd>De-aceasta tu să nu te miri,</dd><dd>Că uită-te-n albastrul cer</dd><dd>Prin nouri luna cum plutește</dd><dd>Ea tuturor împărtășește</dd><dd>A sa lumină mângâioasă,</dd><dd>Dintr-un oraș intră în alt,</dd><dd>Și din acela vrea să iasă</dd><dd>Lăsându-l iar întunecat;</dd><dd>Și cine poate zice lunei:</dd><dd>Stăi într-un loc fără mișcare,</dd><dd>Sau cine stavilă va pune</dd><dd>Femeii la a ei plecare?</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Dar cum mai înainte ea</dd><dd>Pe mine tare mă iubea?</dd></dl><dl><dd><b>Moșneagul</b></dd></dl><dl><dd>Ascultă, eu să-ți spun de mine:</dd><dd>Și eu în lume am iubit</dd><dd>Mai mult pot zice decât tine,</dd><dd>Nemăsurat fiind robit,</dd><dd>Cunosc această pătimire</dd><dd>Întâi țin minte eu abia.</dd></dl><dl><dd>Pe Dunăre când nu avea</dd><dd>Moscalii încă stăpânire.</dd><dd>Pe când știam noi de sultan,</dd><dd>Iar pașa de la Akerman</dd><dd>Ocârmuia Bugeacul tot,</dd><dd>Atuncea tânăr eu eram</dd><dd>Și să-ți închipuiesc nu pot</dd><dd>Cel dintâi foc ce s-au aprins</dd><dd>Întru simțirea mea nestins.</dd><dd>În scurt, ceea ce-am dorit</dd><dd>Cu mare chef am dobândit,</dd><dd>Dar un minut de fericire,</dd><dd>A fost un vis, o nălucire.</dd><dd>Nevasta mea numai un an</dd><dd>Mi-a arătat ceva plăcere,</dd><dd>Apoi fugind cu alt țigan</dd><dd>M-a fost lăsat în supărare</dd><dd>Și cu Zamfira mititică.</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Dar tu n-ai mai făcut nimică?</dd></dl><dl><dd><b>Moșneagul</b></dd></dl><dl><dd>Ce să mai fac! Și cine poate</dd><dd>În silă dragoste a scoate?</dd><dd>Iar oamenii petrec în lume</dd><dd>Mai multe rele între bune.</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Eu nu-s așa! eu pân' la moarte</dd><dd>Voi răzbuna a mea dreptate</dd><dd>Găsindu-mi dușmanul dormind,</dd></dl><dl><dd>Pe malul mării, neștiind,</dd><dd>Că eu aproape sunt de dâns',</dd><dd>Ș-atunci l-aș arunca în mare</dd><dd>Și moartea cea făr' de scăpare</dd><dd>O aș privi cu haz și râs.</dd><dd>Ocrotitoarea acea bună</dd><dd>A înfocatului amor.</dd><dd>O noapte lină fără lună</dd><dd>S-au pus pân' la ai zilei zori.</dd><dd>Pe ceriu stele scânteiază</dd><dd>Cu strălucitele lor raze.</dd><dd>Țiganii toți au adormit;</dd><dd>Alecu vis prea greu visează</dd><dd>Și se trezește mult uimit:</dd><dd>Zamfira lângă dânsul nu-i!</dd><dd>Dar unde e?!.. În pieptul lui</dd><dd>Se bate inima zuliară</dd><dd>Întru mânia înfocată.</dd><dd>El iese înarmat afară,</dd><dd>Pe iarba cea înrourată</dd><dd>O tăinuită urmușoară</dd><dd>Se vede... El în nerăbdare</dd><dd>Nu merge, ci, pot zice, zboară.</dd><dd>Dar ce amarnică mirare!</dd><dd>După movili se văd în zare</dd><dd>Ca două umbre șopotind...</dd><dd>El se oprește ascultând:</dd></dl><dl><dd><b>Zamfira</b></dd></dl><dl><dd>Mă duc de-acum.</dd></dl><dl><dd>Țiganul tânăr</dd></dl><dl><dd>Mai stai, puicuță!</dd></dl><dl><dd><b>Zamfira</b></dd></dl><dl><dd>Zău că mă tem, mă tem, drăguță.</dd></dl><dl><dd><b>Țiganul tânăr</b></dd></dl><dl><dd>Da' pentru ce atâta frică,</dd><dd>Stai, nu te teme de nimică,</dd><dd>Alecul tău va fi dormind...</dd><dd>— Aici voi veți muri iubind!..</dd><dd>Alecu groaznic a strigat,</dd><dd>S-a repezit și a și dat</dd><dd>În inimă cu iataganul.</dd><dd>Mort a căzut atunci țiganul.</dd><dd>Zamfira în așa uimire</dd><dd>A zis cu deznădăjduire:</dd><dd>— Ucigașule! mi-i frică</dd><dd>De vărvăreasca ta pornire.</dd></dl><dl><dd><b>Alecu</b></dd></dl><dl><dd>Și tu dar lângă dânsul pică!</dd><dd>(o lovește în inimă)</dd></dl><dl><dd><b>Zamfira</b></dd></dl><dl><dd>Ah! am iubit! Iubind și mor...</dd><dd>Se revărsa de ziuă zori:</dd><dd>Alecu după deal ședea</dd><dd>Cu iataganul plin de sânge</dd><dd>Și două trupuri reci privea,</dd></dl><dl><dd>Iar când s-au început a strânge</dd><dd>Țiganii toți pe lângă dâns',</dd><dd>Atunci moșneagul cu mâhnire,</dd><dd>Nevrând a face răsplătire,</dd><dd>Apropiindu-se a zis:</dd><dd>— Fugi, varvar om, tu de la noi,</dd><dd>Te du la lumea ta cea mare</dd><dd>Și lasă-ne întru uitare:</dd><dd>Tu ești născut pentru război,</dd><dd>Și te fălești cu deșteptare,</dd><dd>Iar noi în rânduirea soartei</dd><dd>Suntem sălbatici, dar firești,</dd><dd>Științi n-avem pravilicești,</dd><dd>Nici sânge nu vărsăm cu moarte,</dd><dd>La suflet ne numim noi mici</dd><dd>Și n-am ucis încă pe nime,</dd><dd>Iar tu ești varvar! fugi de-aici!</dd><dd>Te du, și Dumnezeu cu tine.</dd><dd>Zicând aceste, au luat</dd><dd>Țiganii trupurile moarte,</dd><dd>Plângându-le le-au îngropat</dd><dd>Și s-au pornit în altă parte.</dd><dd>Numai o șatră în cîmpie</dd><dd>Rămase singură, pustie.</dd><dd>Așa când toamna dimineață</dd><dd>Cucoarele se înarmează</dd><dd>Și se pornesc cu strigăt mare</dd><dd>La locuri calde pân' la vară,</dd><dd>Iar una ce putere n-are,</dd><dd>Fiind rănită-n aripioare,</dd><dd>Rămâne singură, pătrunsă</dd><dd>De mâhniciunea cea nespusă.</dd></dl></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-73697153447735967952011-06-16T10:04:00.000-07:002011-06-16T10:04:04.896-07:00Romanta nomada<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/A5GjVD2r3-8?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><h3 class="h">Romanta nomada</h3><div class="ps">M-am nascut la voi in satra<br />
In camp verde de mohor<br />
Libera si fara griji<br />
Ca o pasare in zbor</div><div class="ps">Tata-mi cumpara sandale<br />
Si rochii largi cu volane<br />
Multi ar vrea sa ma peteasca<br />
Dar n-am rochie de mireasa</div><div class="ps">Sus pe coama dealului<br />
In tropotul calului<br />
Cint cantecul vantului<br />
Dragostea pamantului</div><div class="ps">Sunt vanduta pe parale<br />
Banii-mi zornaie in par<br />
Dar n-am de iubire parte<br />
Si-o sa ma usuc de dor</div><div class="ps">As fugi singura-n lume<br />
Sa mai pierd printre pustii<br />
N-am nici nunta nici pomana<br />
Vie moarta a cui oi fi?</div><div class="ps">N-am nevoie de palate<br />
De multi bani si bogatii<br />
Caut iubirea curata<br />
Si stiu ca n-o voi gasi.</div><div class="ps">Multi vor sa ma cucereasca<br />
Si ma roaga sa-i urmez<br />
Numai unul ma asteapta<br />
Si pot numai sa-i visez</div><div class="ps">Unde este nici eu nu stiu<br />
Lumea e atat de mare<br />
Stau cu genunchii la gura<br />
Si ma rog, doar de-ar apare!</div><div class="ps">Ceruri albastre mi-l cata<br />
In apele verzi si vii<br />
In brazde de pamant, arate,<br />
In roua stinsa-n campii</div><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <b><a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Lumini%FEa+Soare">Luminiţa Soare</a></b></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-84669878362823168512011-06-16T09:49:00.000-07:002011-06-16T10:00:22.684-07:00Cntece tiganesti<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/xJ6b1JPg7VE?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/V45nTsIv6Y8?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/sDxU7HDkKkc?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><h3 class="h">Ocroteşte-mi, Doamne, neamul - satiră sau…. rugă</h3><div class="ps">Uite-aşa ne ducem traiul<br />
să ne câştigăm mălaiul.<br />
Ruşinos, n-avem ce face,<br />
mai cerşim cu bună pace,<br />
ş-adunând nişte dolari, <br />
creştem copilaşii mari.</div><div class="ps">Rău ne-a mers vestea în lume,<br />
de şmenari dar fără nume,<br />
de hoţi şi de cerşetori,<br />
criminali, vi-o-la-tori,<br />
buni doar… numai la-nchisori.</div><div class="ps">Cu mâinile amprentate,<br />
cunoscuţi chiar şi în State<br />
că trăim doar din furate.</div><div class="ps">Toţi o apă şi o… Baltă,<br />
cum te vede, cum te saltă,<br />
mai ales italienii<br />
ce-s mai hoţi ca… Toţi oltenii.</div><div class="ps">Doamne fă-i să ştie odată,<br />
că ţara mea nu-i o şatră.<br />
Fă-i Doamne să ştie toţi,<br />
că românii nu sunt hoţi.</div><div class="ps">Sunt un pic mai necăjiţi,<br />
de necazuri, bântuiţi,<br />
unii chiar mai jigăriţi,<br />
dar la muncă? Mai cinstiţi.</div><div class="ps">Ocroteşte-mi Doamne, neamul,<br />
că şi el e robul tău,<br />
e hulit cu prea mult patos,<br />
n-are loc nici chiar pe Atos,<br />
sunt român, îmi pare rău.</div><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <b><a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Corneliu+Zegrean-Nire%BAeanu">Corneliu Zegrean-Nireşeanu</a></b></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-20414393760606030832011-06-16T09:39:00.000-07:002011-06-16T09:39:10.371-07:00Popasul tiganilor<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><object width="320" height="266" class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="http://2.gvt0.com/vi/8vFf_zFSF5Y/0.jpg"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/8vFf_zFSF5Y&fs=1&source=uds" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><embed width="320" height="266" src="http://www.youtube.com/v/8vFf_zFSF5Y&fs=1&source=uds" type="application/x-shockwave-flash"></embed></object><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/-zkBLP7P2YQ?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><div style="float: left;"> În noapte, sub poale de codru-nverzit,<br />
E freamăt de glasuri, un tainic şoptit ;<br />
Ard galbene flăcări şi-n zare de foc<br />
Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc.<br />
Ţiganii, drumeţi cei vecinici ei sânt!<br />
Cu ochii de fulger, cu pletele-n vânt;<br />
La Nilul cel galben departe născuţi,<br />
Ei arşi sunt de soare, de vânturi bătuţi<br />
Aproape de flăcări, pe pajişte stau<br />
Bărbaţii sălbatici şi chiote dau,<br />
Femeile-aleargă mâncare făcând<br />
Şi umplu paharul şi-l poartă pe rând.<br />
Ei cântece cântä şi basmuri îşi spun<br />
Din vremuri mai bune c-un alt cer mai bun<br />
Bătrâna ţigancă, acolo sub brazi, ,<br />
Descântece-nvaţă pe negri nomazi<br />
Şi oacheşe fete se-nşirä la joc<br />
În cerul cel magic al zärii de foc,<br />
Răsună ghitara fierbinte şi-ntins<br />
Şi jocul se-ncinge sălbatic şi-aprins.<br />
În urmă se culcă, odihnă cătând ;<br />
Le freamătă brazii s-adoarmă curând.<br />
În vis, exilaţii pământului lor<br />
Văd Sudul, o ţară, şi ei un popor.<br />
Dar zorile roşii se varsă pe cer,<br />
Frumoasele visuri fantastice pier.<br />
Greu scârţâie carul, ei pleacă la pas —<br />
Dar unde ? O viaţă de drum şi popas!<br />
<br />
<br />
George Cosbuc <br />
<em><br />
</em><em></em><br />
<div style="background-color: #eeeeff; border-top: 1px solid #ccf; margin: 3px auto; padding: 3px;">[ <a href="http://poeziisiversuri.com/z/xb" rel="nofollow" title="http://poeziisiversuri.com/z/xb">Short URL</a> ... ]</div></div></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-73957401231401949472011-06-15T08:30:00.000-07:002011-06-15T08:30:21.929-07:00Rondelul tiganilor<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghMmlg_pxmP-_ON5vCk9U494ci1SXaHfooWpmV9Qypio9J3ZWNgFeZ-JEbhBVoXo4wE1Mf76PtJvXKIjuYDgxLUR0aCV0T0bvYahfvSJQqCdJ7O1eOnKTtJG4a2kdqaRQ7p2SlZYUZGOdo/s1600/5-satra.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghMmlg_pxmP-_ON5vCk9U494ci1SXaHfooWpmV9Qypio9J3ZWNgFeZ-JEbhBVoXo4wE1Mf76PtJvXKIjuYDgxLUR0aCV0T0bvYahfvSJQqCdJ7O1eOnKTtJG4a2kdqaRQ7p2SlZYUZGOdo/s320/5-satra.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhk11O6ML3Lk5yzRdqdEi_9d7Ws_jPAy1b9xmcN3OJbdTcEVzBp0ooOvZwkf_wCe1s3IxkM5sZJLT3TloaxsPjgqy8ZKODfvLXjqFICYtrJQeTecKfXtrTFwSQlVOgsNcIGv9ML85tkj4Xo/s1600/satra-augustin-1877-1909-czech-sight-from-jilemnice-on-zaly-2778229.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br />
</a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><span>Rondelul tiganilor</span> <br />
<br />
Tiganii merg fără-ncetare-<br />
Nu stiu nici ei când au pornit,<br />
Dar se tot duc necontenit,<br />
Impinsi de-o vecinica chemare.<br />
<br />
Cu galbeni ochi pierduti în zare,-<br />
De când se stiu s-au pomenit-<br />
Tiganii merg fără-ncetare:<br />
Nu stiu nici ei când au pornit.<br />
<br />
Mereu tigani, -cu mic, cu mare,<br />
Au tot născut si-au tot murit-<br />
Si tot spre visul ne-mplinit,<br />
Rapiti de-aceeasi aiurare,<br />
Tiganii merg fără-ncetare.<br />
<br />
Alexandru Macedonski </div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-47999876519495849162011-06-15T08:03:00.000-07:002011-06-15T08:39:33.200-07:00TIGANEASCA<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/yCoybHeTXfw?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>La o margine de sat<br />
Sta o satra de tigani<br />
O tiganca frumusica<br />
Mi-a zâmbit de sub castani.<br />
<strong><br />
Refren:</strong> Tigancusa esti frumoasa<br />
Tigancusa mea<br />
Te iubesc de-o viata<br />
Si nu te pot uita.<br />
<strong><br />
</strong>Trece vara, vine iarna,<br />
Pleaca satra de tigani<br />
Si cu ea pleaca tiganca<br />
Ce-am iubit-o sub castani.<br />
<strong><br />
</strong>Trece iarna, vine vara,<br />
Vine satra de tigani<br />
Dar tiganca frumusica<br />
A fugit cu alt tigan.</div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-43693372990972051552011-06-15T08:00:00.000-07:002011-06-15T08:00:21.539-07:00Ţigănească<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/2CS9UJXPL1M?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/EQJg34rLjXo?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><br />
</div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-89550404294724873032011-06-15T07:34:00.000-07:002011-06-15T07:39:44.501-07:00Holocaustul romilor<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Iv95e0AH6MvM5IOGYHJ1KcMUOVHhpXvksetwfYUzZ55hHZ1dGmAhig_hjv0XKsH9iuEGxevhuLm1uNAoY37rvb3QYZ7HrDOUJB2mrYYZIZS4JPi5kI3810-3L71nigkRjt2I1zgLtNyc/s1600/satra-tigani-21567334-1-500_500.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Iv95e0AH6MvM5IOGYHJ1KcMUOVHhpXvksetwfYUzZ55hHZ1dGmAhig_hjv0XKsH9iuEGxevhuLm1uNAoY37rvb3QYZ7HrDOUJB2mrYYZIZS4JPi5kI3810-3L71nigkRjt2I1zgLtNyc/s320/satra-tigani-21567334-1-500_500.jpg" width="320" /></a></div><h1>2 august 1944 - Holocaustul romilor</h1><span class="caption"><b>Comunitate</b></span><br />
<br />
<div id="corpArticol" style="font-size: 15px; line-height: 20px;"><b>Pe 2 şi 3 august 1944, mii de romi şi sinti au fost masacraţi în Zigeunerlager, lagărul de concentrare din Auschwitz-Birkenau. Se consideră că între 600.000 şi 1,5 milioane de romi au fost exterminaţi în perioada holocaustului. Acest fapt denotă că etnia romă a fost cea mai afectată de nazism, dacă avem în vedere procentele: peste 90% din populaţia romă din Austria, Germania şi Estonia a fost exterminată de regimul fascist. </b><br />
<br />
Prima reacţie a puterilor publice faţă de romi a fost, în general, de respingere, de expulzare. În Germania au fost vânaţi la Frankfurt, în 1449, iar la sfârşitul secolului, respingerea a devenit globală: Reichstag-ul, reunit la Landau şi Friburg, în 1496, 1497 şi 1498, i-a declarat pe romi „spioni în solda turcilor“, „aducători de ciumă“. Au fost acuzaţi de tâlhărie, vrăjitorie şi furt de copii. În 1500, împăratul Maximilian I, la Auxburg, a solicitat măsuri sporite, uciderea imediată a romilor. Ferdinand I, mai clement, a interzis uciderea imediată a femeilor şi copiilor romi. Georg II, în 1661, a emis un decret de condamnare la moarte a romilor surprinşi pe teritoriul ţării, iar în anii următori, cavaleria i-a vânat peste tot. În 1721, exterminarea a însemnat uciderea bărbaţilor şi tăierea urechilor femeilor şi copiilor.<br />
<br />
<b>Vii şi morţi</b><br />
<br />
În perioada interbelică, erau numeroşi romi în Rusia, în Ţările Baltice şi Balcani. Un număr destul de mic, în Franţa şi Belgia. Unii istorici estimează numărul de romi la 5.000.000, chiar mai mult, după scriitorul francez de naţionalitate romani, Mateo Maximoff. Cifrele variază însă, de aceea şi numărul victimelor este greu determinat.<br />
<br />
<b>1899 - 1933, reglementări speciale pentru romi</b><br />
<br />
În martie 1899, s-a creat, pe lângă Poliţia din Bavaria, o secţie specială pentru „Problemele ţiganilor“. Aceasta primea copii ale verdictelor date de tribunale în cazurile în care delictele erau comise de romi şi orice alte informaţii referitoare la viaţa lor.<br />
Legile împotriva romilor şi nomazilor date de Biroul din München („Centrul Naţional“) au intrat în vigoare după Ordonanţa din 16/17.04.1929. O secţiune, a „Problemelor ţiganilor“, a fost creată pe lângă Biroul Internaţional de Poliţie, la Viena. <br />
<br />
<b>1933 - 1939, „Chestiunea ţigănească“</b><br />
<br />
Legea din 1929 impunea romilor mai multe restricţii. Nu aveau dreptul să se deplaseze fără un permis eliberat de poliţie şi trebuia să utilizeze, pentru deplasări, rulote sau caravane. Tinerii care depăşeau vârsta de 16 ani şi care nu puteau face proba unei ocupaţii erau constrânşi să efectueze doi ani de muncă în centre de reeducare.<br />
După 1933, odată cu accederea la putere a lui Hitler, aceste măsuri s-au agravat. Într-o ţară în care deviza era „Arbeit macht frei“ (Munca înseamnă libertate), orice persoană fără acte putea fi declarată parazit. Romii care nu-şi puteau proba naţionalitatea germană erau expulzaţi. În curând s-au deschis lagăre de concentrare şi, printre primii închişi, inamici ai regimului, prizonieri de drept comun erau evreii şi romii. Documente din 1936 relatează deportarea romilor la Dachau.<br />
<br />
<b>Genocidul</b><br />
<br />
Aşa cum spunea istoricul Billing, genocidul este construit pe principiul „Omul nu este ucis pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este“. Rasa avea să fie cea care va duce la soluţionarea „Problemei ţiganilor“. Himmler a oferit 40 de romi prizonieri, în lagărul Sachsenhausen, profesorilor Werner Ficher şi Hombeck, pentru a le da posibilitatea de a proba că prin venele romilor curge sânge nearian. După aceşti „savanţi“, peste 90% dintre romi erau metişi şi ateişti metişi, aveau tendinţa de a contracta căsătorii cu alţi metişi sau, cu atât mai rău, cu germani „integraţi“ din punct de vedere rasial.<br />
<br />
<b>1939 - 1945. „Soluţia finală“ a „problemei ţigăneşti“</b><br />
<br />
Victoria rapidă din Polonia i-a făcut pe germani să-şi piardă minţile. Visele lor prindeau contur. Una dintre sarcini era şi exterminarea romilor. Hitler chiar mărturisise că exterminarea evreilor şi romilor îl preocupa încă dinainte de declanşarea războiului.<br />
În martie 1939, Cehoslovacia şi-a pierdut independenţa. Slovacia a devenit un stat-satelit al Reich-ului, pe 14 martie. A doua zi, Boemia - Moravia au fost alipite Reich-ului. Romii de aici au ajuns la porţile morţii în martie 1939. <br />
<br />
<b>Ungaria - „soluţia finală“, la sfârşit</b><br />
<br />
Din 19 martie 1944, Ungaria a fost ocupată efectiv de germani. Existenţa unui lagăr de concentrare pentru romi a fost demonstrată, ceea ce presupune că au fost şi altele. Cifra de 31.000 de romi deportaţi de Ungaria, începând cu octombrie 1944, explică eficacitatea măsurilor anterioare luate împotriva romilor (încă de pe vremea Mariei Tereza şi a lui Iosif al II-lea), cât şi intervenţia naziştilor în soluţia finală.<br />
<br />
<b>Masacrele din URSS şi Ţările Baltice</b><br />
<br />
În spatele generalilor Von Leer, Von Bock, Von Rustedt şi a altora erau trupele SS, cu care armata colabora „foare strâns, aproape cordial“, după cum scrie comandantul plutoanelor de execuţie Stahlecker, a cărui misiune, comandată de Himmler, a fost organizarea masacrelor în Ţările Baltice.<br />
Pe 14 august 1941, Himmler a decis exterminarea evreilor din URSS, fapt care a fost fatal şi romilor. În octombrie 1941, SS-ul a executat un grup de 31 de romi nomazi. Trupele germane i-au asasinat pe toţi romii blocaţi între cele două fronturi. Anul 1942 a fost, în mod special, un an al morţii.<br />
<b>Exterminarea romilor din Polonia</b><br />
<br />
A început în primăvara anului 1942. Cei care fuseseră închişi în ghetoul din Varşovia, în 1941, au fost trimişi la Treblinka. În 1942, la Grochow, au fost semnalate asasinate ale romilor. O parte dintre ei s-au refugiat în păduri pentru a scăpa de razii.<br />
În estul Poloniei, majoritatea romilor au fost exterminaţi în afara lagărelor, la sfârşitul anului 1942, de Gestapo. În aceeaşi perioadă, în sud, cei care scăpaseră din lagărele din Belzec şi Sobibor au fost asasinaţi în satele în care locuiau. Romii au fost deportaţi la Auschwitz, Birkenau, Lodz, Chelmno, Maidanek şi în lagăre mai mici. Lodz a fost centrul exterminării, în care un spaţiu special a fost rezervat romilor încă din toamna anului 1941.<br />
<br />
<b>Genocidul a continuat</b><br />
<br />
Genocidul din România poate fi pus cu greu pe seama naziştilor germani, spun istoricii. Autorităţile române şi mareşalul Antonescu i-au deportat pe romi în Transnistria. <br />
Evreii şi romii din regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor au căzut în mâinile naziştilor în aprilie 1941. Italia a anexat Dalmaţia şi jumătate din Slovenia, iar Germania a invadat Serbia. Grupuri fasciste create în perioada interbelică şi-au luat avânt: în Croaţia, ustaşii, devotaţi lui Ante Pavelic, în Serbia, cetnicii, conduşi de Ljotic şi Nedic. Pe 3 iulie 1941, un recensământ al romilor ordonat şi realizat de serviciile poliţiei municipale a Croaţiei specifica dacă era vorba de romi nomazi sau nu, ce tip de locuinţă aveau, dacă posedau un teren şi ce meserie aveau. Expulzarea romilor din Croaţia a fost pronunţată fără termen, romii fiind scoşi din sate, urcaţi în trenuri şi trimişi în lagărul de la Jasenovac. Croaţia a rezolvat „problema ţigănească“ prin genocid.<br />
<br />
<b>„Excepţia“ Bulgariei</b><br />
<br />
Două ţări au făcut excepţie de la colaborarea cu regimul nazist, opunându-se activ exterminării evreilor: Danemarca, în vestul Europei, şi Bulgaria, la est. În martie 1941, Bulgaria a devenit aliata naziştilor, care i-au atribuit teritorii, ca recompensă. Petar Gabrovski, ministru de interne, aliatul fasciştilor, era gata de a promova o politică dură. Prin strategia sa contradictorie, totuşi, Bulgaria a evitat ocuparea teritoriilor sale de către trupele germane. Acest fapt explică absenţa masacrelor romilor în ţară.<br />
<b>Cronologie </b><br />
- 22 martie 1933: se interzice romilor practicarea muzicii;<br />
- 14 iulie 1933: începutul „sterilizării“ romilor, consideraţi rasă inferioară;<br />
- 18 septembrie 1933: prima arestare masivă a romilor;<br />
- 23 martie 1934: expulzarea romilor care nu puteau proba naţionalitatea germană;<br />
- iunie 1935: poliţia germană întocmeşte 5.000 de dosare;<br />
- 15 martie 1936: retragerea dreptului de vot pentru romi;<br />
- 22 iunie 1936: prima deportare a romilor în afara Berlinului;<br />
- 1938: cercetătorul nazist Ritter propune deportarea romilor;<br />
- septembrie 1938: 852 de romi şi sinti sunt internaţi în lagărul german din Marzahn;<br />
- 8 decembrie 1938: Himmler iniţiază programul de luptă împotriva ameninţării ţigăneşti;<br />
- 1 martie 1939: se dă un Decret general împotriva romilor şi sintilor;<br />
- 29 iunie 1939: un convoi de 440 de romi şi sinti (copii şi femei) este trimis în lagărul de la Ravensbrück;<br />
- 27 septembrie 1939: Centrul naţional de luptă împotriva pericolului ţigănesc este încorporat RSHA, Cartierul General al Securităţii Naţionale;<br />
- 16 octombrie 1939: Eichmann propune alăturarea romilor şi sintilor la convoaiele de deportare a evreilor;<br />
- 6 aprilie 1940: Franţa interzice circulaţia „nomazilor“;<br />
- mai 1940: deportarea romilor şi sintilor din Germania în lagărele de exterminare din Polonia;<br />
- august 1940: romii din Austria sunt internaţi în lagărul de muncă de la periferia Salzburgului;<br />
- 10 august 1940: germanii deschid două lagăre pentru romi;<br />
- 4 octombrie 1940: armata germană ordonă internarea tuturor romilor francezi din zona ocupată;<br />
- noiembrie 1940: interzicerea „nomadismului“ romilor din România;<br />
- 22 martie 1941: expulzarea copiilor romi şi sinti din şcolile publice germane;<br />
- 30 mai 1941: armata germană de ocupaţie din Serbia decretează aceleaşi tratamente pentru romi şi evrei;<br />
- 31 iulie 1941: Heidrich include romii în „soluţia finală“;<br />
- 28 septembrie 1941: execuţia în masă a romilor în Ucraina de către armata germană;<br />
- noiembrie 1941: Germania ordonă concentrarea în lagăre a romilor din Franţa;<br />
- 5 noiembrie 1941: deschiderea lagărului pentru romi în ghetoul din Lodz;<br />
- 16 noiembrie 1941: asasinarea a 824 de romi la Sinferopol, de către germani;<br />
- ianuarie 1942: toţi romii supravieţuitori ai ghetoului din Lodz sunt transferaţi la Chelmno şi gazaţi; cei din ghetoul din Varşovia sunt transferaţi la Treblinka;<br />
- 29 aprilie 1942: prima deportare a romilor cehi, din împrejurimile oraşului Brno, spre Auschwitz;<br />
- mai 1942: Bulgaria decretează munca forţată pentru romi;<br />
- 19 mai 1942: Croaţia decretează arestarea romilor şi internarea lor în lagărul de la Jasenovac;<br />
- iunie 1942: deportarea romilor români în Transnistria;<br />
- august 1942: romii cehi sunt deportaţi în lagărele din Lety şi Hodolin;<br />
- 17 octombrie 1942: suspendarea de către autorităţile române a deportării în Transnistria;<br />
- 13 ianuarie 1943: romii francezi sunt transferaţi în lagărul din Poitier, în lagărele Compiegne, apoi Sachsenhausen;<br />
- 12 februarie 1943: primul transport de romi şi sinti din Germania soseşte la Auschwitz - Birkenau şi sunt instalaţi în Familienlage;<br />
- 15 ianuarie 1944: 351 de romi sunt deportaţi din Belgia (Malines), la Auschwitz;<br />
- 19 mai 1944: 245 de romi din Olanda sunt deportaţi la Auschwitz;<br />
- 2 august 1944: 1.400 de romi sunt deportaţi la Buchenwald, unde sunt gazaţi;<br />
- 10 octombrie 1944: 800 de copii romi sunt transferaţi de la Buchenwald, la Auschwitz şi gazaţi;<br />
- 15 ianuarie 1945: lagărul francez de la Montreuil - Blay este închis;<br />
- 27 ianuarie 1945: primii soldaţi sovietici ajung la <br />
Auschwitz şi eliberează 4.800 de supravieţuitori, între care se mai găsea un singur rom;<br />
- 17 aprilie 1945: englezii eliberează Bergen-Belsen. <br />
<div align="right"><b>gazeta de sud Sursa: <i>www.romanothan.ro</i></b></div></div></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-34683181321136838272011-06-15T07:25:00.000-07:002011-06-15T07:28:13.068-07:00Istoria rromilor<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><b>Istoria ţiganilor este o impletire de legende şi elemente reale. Deşi trăiesc de aproape un mileniu in spaţiul european şi de peste 600 de ani pe teritoriul romanesc, originile lor, dar şi felul in care au ajuns in Balcani, au fost multă vreme controversate.</b><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH_mS3YwNsDGM3ebi_pLG7bl9mzDsGfNQjS6y1pOADRz0k-wfJuUKS3J10NuM2sv5QMhcOcC5KOvclbQPmn02s4RxDo6Tv-of9cWyYHY4WENB4X9TxAx92mdldQ6ALh6VF0A0Iuha9NkhU/s1600/4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="196" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH_mS3YwNsDGM3ebi_pLG7bl9mzDsGfNQjS6y1pOADRz0k-wfJuUKS3J10NuM2sv5QMhcOcC5KOvclbQPmn02s4RxDo6Tv-of9cWyYHY4WENB4X9TxAx92mdldQ6ALh6VF0A0Iuha9NkhU/s320/4.jpg" width="320" /></a></div><br />
<br />
Ţiganii sau, aşa cum cer ei a fi denumiţi, rromii sunt copiii Indiei. Mai precis, ai unei zone din nordul acesteia, ce cuprinde provinciile Punjab şi Uttar-Pradesh. O legendă din anul 950 după Hristos vorbeşte despre regele persan Bahram Gur, care a domnit în prima jumătate a secolului al V-lea. Din ea aflăm primele mărturii despre nişte nomazi, denumiţi “luri”, ce se ocupau cu muzica. Bahram îi cere conducătorului Indiei 12.000 de luri care să-i distreze Curtea Regală şi oaspeţii<br />
<a name='more'></a>.<br />
<br />
<b>Goniţi de sultanul Mahmud de Ghazni</b><br />
<img alt="4533-291537-lib_08_6594.jpg" height="164" src="http://www.libertatea.ro/uploads/tx_images/4533-291537-lib_08_6594.jpg" style="display: block; float: right;" title="4533-291537-lib_08_6594.jpg" width="240" /><br />
Lurii ar fi urmat să se stabilească în Persia, să muncească pământul, primind în schimb vite, măgari şi grâne. O altă legendă spune că lurii, în schimb, au mâncat vitele şi grânele, refuzând munca la câmp, astfel că au fost izgoniţi de rege. Dincolo de legende, specialiştii au stabilit că adevăratul exod al populaţiei rrome s-a produs la începutul secolului al XI-lea, în vremea sultanului Mahmud de Ghazni, care a invadat India de 17 ori în cursul sângeroasei lui domnii, între anii 971 şi 1030. <br />
<br />
Conform datelor consemnate în “Statutul cadru al poporului rrom în Uniunea Europeană”, unele documente descoperite mai recent, precum “Kitab al-Yamini”, un manuscris al cronicarului Al-’Utbi, datând chiar din secolul al XI-lea, au dus la concluzia că leagănul naţiunii rrome este oraşul Kanauj, capitala culturală şi spirituală a Indiei de Nord, la sfârşitul primului mileniu. De asemenea, conform aceloraşi documente, data de 20 decembrie 1018 marchează începutul exodului rromilor, 53.000 de locuitori din Kanauj fiind deportaţi de sultanul Mahmud de Ghazni în regiunea Khorasan din Iranul de astăzi. După câteva decenii de captivitate, rromii au plecat spre Imperiul Bizantin şi Balcani. Primul document care le menţionează prezenţa în Constantinopole (actualul Istanbul), capitala fostului Imperiu Bizantin, datează din anul 1068. <br />
<br />
Migraţia lor nu s-a oprit <span id="plqljkljnfnuppegsthppdiv" style="border-bottom: 1px solid rgb(2, 92, 145); color: #025c91; cursor: pointer; text-decoration: underline;">aici</span>, ei înaintând treptat către Europa, astfel că pe teritoriul românesc vor fi menţionaţi pentru întâia oară în 1385 şi 1387, în două acte de donaţie ale domnului Ţării Româneşti Dan I către Mănăstirile Vodiţa şi Tismana. În Transilvania, prima menţiune certă datează din 1416, în timp ce în Moldova prima consemnare a prezenţei ţiganilor este din anul 1428, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.<br />
<br />
<b>Au trăit ca robi până în 1856</b><br />
<br />
Vreme de cinci secole, ei au trăit ca robi pe pământurile domneşti, mănăstireşti şi boiereşti, până în 1856, când domnitorul Barbu Ştirbei încheie procesul de eliberare a robilor în Ţara Românească, după 20 de ani de la începerea lui.<br />
<div style="background-color: black; text-align: center;"><b><span style="color: yellow;">S-a crezut că sunt egipteni</span></b></div><b>Denumirea poporului ţigănesc provine din diferite filiere şi chiar din confuzii petrecute în momentul apariţiei lor în zona balcanică.</b><br />
<br />
Astfel, se presupune că numele de “ţigani” îşi are originea în grecescul “atsiganos”, însemnând “de neatins” ori “care nu se ating de alţii”, ei fiind confundaţi iniţial cu membrii unei secte creştine din Asia Mică, ce aveau reputaţia de magicieni şi de ghicitori şi care practicau izolaţionismul, trăind separat de alte populaţii. Tot acum avea să se nască şi mitul originii lor egiptene. Unele zone greceşti ocupate de proaspeţii nomazi erau denumite, datorită fertilităţii lor, “Micul Egipt”. De aici, rromii au început să fie botezaţi “egipteni”, lucru ce s-a reflectat şi în denumirea dată lor, ulterior, de popoarele europene pe teritoriul cărora s-au stabilit: “gipsy”, “gitanos”, “cigany”. Falsa origine egipteană atribuită lor e, totodată, şi o altă explicaţie a termenului românesc de “ţigan”, el fiind o modificare a celui de “egiptean”. Cât despre termenul de “rrom”, el înseamnă în limba romani “bărbat” sau, într-un sens mai larg, “persoană ce aparţine grupului nostru”, având o sorginte indiană, din cuvântul “dom”.<br />
<br />
Mai mult: <a href="http://www.libertatea.ro/detalii/articol/istoria-rromilor-acum-600-de-ani-tiganii-au-ajuns-in-ara-romaneasca-303869.html#ixzz1PMXStxvl" style="color: #003399;">Istoria rromilor: acum 600 de ani, ţiganii au ajuns în Țara Românească | Libertatea.ro</a> </div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-19687648674177911092011-05-31T10:19:00.000-07:002011-06-17T01:10:48.981-07:00Poveştile romilor deportaţi în Transnistria din ordinul lui Antonescu<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimwLp2zrhzOce4DQzljUvYJ0tIGg2XQ_bHBihr_5ZkmMmDdAjoyYsng28gylxmAoIhj-i8G2zdh1vh3k5iaAIVybzmBUF0PdnPTFVL-ns0W1GV8rz5p3QNjnVkZGfWCIIGwAQHdja8as7l/s1600/di-4127127557511.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimwLp2zrhzOce4DQzljUvYJ0tIGg2XQ_bHBihr_5ZkmMmDdAjoyYsng28gylxmAoIhj-i8G2zdh1vh3k5iaAIVybzmBUF0PdnPTFVL-ns0W1GV8rz5p3QNjnVkZGfWCIIGwAQHdja8as7l/s320/di-4127127557511.jpg" width="320" /></a></div><div class="titlu"></div><div class="data"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Iv95e0AH6MvM5IOGYHJ1KcMUOVHhpXvksetwfYUzZ55hHZ1dGmAhig_hjv0XKsH9iuEGxevhuLm1uNAoY37rvb3QYZ7HrDOUJB2mrYYZIZS4JPi5kI3810-3L71nigkRjt2I1zgLtNyc/s1600/satra-tigani-21567334-1-500_500.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Iv95e0AH6MvM5IOGYHJ1KcMUOVHhpXvksetwfYUzZ55hHZ1dGmAhig_hjv0XKsH9iuEGxevhuLm1uNAoY37rvb3QYZ7HrDOUJB2mrYYZIZS4JPi5kI3810-3L71nigkRjt2I1zgLtNyc/s320/satra-tigani-21567334-1-500_500.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL-RvWW2J6Ay0gzUFbDvfVzcebo_M4Pyn4kmqvVYW89II5kER3-J7EtgicDCAk6McwzInlCDt829l1C6SrMeC2t7ekz96NRV96ZNlZFVK_-eVi1PTb3_1jCriPP_Plnmc-BGOoxe3ak__v/s1600/40.Satra-linga-Bucuresti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL-RvWW2J6Ay0gzUFbDvfVzcebo_M4Pyn4kmqvVYW89II5kER3-J7EtgicDCAk6McwzInlCDt829l1C6SrMeC2t7ekz96NRV96ZNlZFVK_-eVi1PTb3_1jCriPP_Plnmc-BGOoxe3ak__v/s320/40.Satra-linga-Bucuresti.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzP_sJ1I8ketV7EuazgNF3YfxBtcZwXM2OYgZwpF_8jx8HDPEdD091moPLtgaUfA4uFuan2esQJ87L48EvTxycihtKpzwhyphenhyphenHt_2atsJDNUcnzwHA4W41LaeIsAqd3vG6vSSrz3oS1n4aft/s1600/687049990499503813567514-154010-700_700.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzP_sJ1I8ketV7EuazgNF3YfxBtcZwXM2OYgZwpF_8jx8HDPEdD091moPLtgaUfA4uFuan2esQJ87L48EvTxycihtKpzwhyphenhyphenHt_2atsJDNUcnzwHA4W41LaeIsAqd3vG6vSSrz3oS1n4aft/s320/687049990499503813567514-154010-700_700.jpg" width="320" /></a></div><br />
</div><div class="galerie_foto"><div class="main_pic"><div class="galerie_foto_nav"><div class="galerie_foto_cnt" id="galerie_foto_cnt" style="width: 1836px;"><a href="http://www.romanialibera.ro/multimedia-video/povestile-romilor-deportati-in-transnistria-din-ordinul-lui-antonescu-219127.html">Poveştile romilor deportaţi în Transnistria din ordinul lui Antonescu</a><br />
<div class="item" id="item_2" style="height: 340px; padding-left: 185px; padding-top: 0px; text-align: left; width: 427px;"><a href="http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_425_x_598/2011/03/10//171831-rom.jpg" id="image2" rel="lightbox[gal]" title="VIDEO Câţi bani au primit romii deportaţi în Transnistria"><img alt="" border="0" src="http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_242_x_340/2011/03/10//171831-rom.jpg" title="rom" /></a> </div></div></div></div><div class="navigare">de <a href="http://www.romanialibera.ro/autor/george-lacatus-609.html" title="Vezi articolele autorului George Lacatus">GEORGE LACATUS</a><span class="number act" id="galerie_foto_1"></span><span class="number" id="galerie_foto_2"></span><span class="number" id="galerie_foto_3"></span> <br />
<div class="next"><br />
</div></div><div class="explicatie_foto"></div></div><div id="art_actions"><br />
</div><div id="art_text_left"><div class="multimedia"><div class="titlu_multimedia text_color">MULTIMEDIA</div><div class="at_item"><div class="at_img"><a href="http://www.romanialibera.ro/multimedia-video/povestile-romilor-deportati-in-transnistria-din-ordinul-lui-antonescu-219127.html"><img alt="" src="http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/vthumb_150_x_100/171799-10-martie-holocaust-lacatus.jpg" /></a></div><div class="at_tip"><img alt="" src="http://www.romanialibera.ro/images/icons_media_video.png" /> video</div><div class="at_titlu"><a href="http://www.romanialibera.ro/multimedia-video/povestile-romilor-deportati-in-transnistria-din-ordinul-lui-antonescu-219127.html">Poveştile romilor deportaţi în Transnistria din ordinul lui Antonescu</a></div><div class="at_text"><br />
</div></div></div></div><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2288295962669435901&postID=1968764867417791109" name="top_articol"></a>Dintre cei 25.000 de romi trimişi în lagăre de Guvernul Antonescu, s-au mai întors acasă doar jumătate. În jur de 7.000 de deportaţi sau moştenitori ai acestora au primit despăgubiri din partea statului german.<br />
<br />
Deportarea romilor în Transnistria a fost decretată pe 1 mai 1942 şi a început o lună mai târziu, când au fost îmbarcaţi în trenurile către Transnistria primii 11.441 de romi - 2.352 de barbaţi, 2.375 de femei şi 6.714 copii. Alţi 13.176 de romi sedentari au fost deportaţi în septembrie 1942. Datele provin din raportul Comisiei Wiesel despre Holocaust. Cele două loturi de romi trimise în Transnistria reprezentau la vremea respectivă aproximativ 12% din totalul populaţiei rome recenzate în 1930, care era de 262.501 de persoane rome.<br />
<b>Deportarea</b><br />
Deportarea romilor nu a avut, oficial, o motivaţie rasistă, ci una de natură socială. În 1942, ordinul Mareşalului Antonescu a fost clar: „Toţi ţiganii nomazi, acei cari nu-şi pot justifica existenţa şi acei cu condamnări, vor fi adunaţi prin grija organelor Jandarmeriei şi trimişi până la 1 noiembrie a.c. în Transnistria".<br />
„Consider, în condiţiile în care criteriul de deportare ar fi fost doar cel de natură socială, al menţinerii siguranţei populaţiei, că ar fi trebuit să fie deportaţi doar romii care comiteau infracţiuni grave, însă documentele şi mărturiile supravieţuitorilor arată că au fost deportaţi şi romi care nu erau certaţi cu legea", susţine Adrian Furtună, co-autor al ultimei cărţi despre Holocaustul romilor, „Sostar na rovas?" (De ce nu plâng - n.r.). În continuarea argumentaţiei sale, Adrian Furtună precizează: „Un alt argument care susţine politica de purificare etnică a lui Ion Antonescu este acela că au fost deportaţi foarte mulţi romi care locuiau la sate, iar din mărturia sa reiese că problemele cele mai grave Proxy-Connection: keep-alive Cache-Control: max-age=0 au întâmpinate la oraş. Ultima întrebare pe care o mai putem ridica este: de ce nu a fost deportat şi acel segment de populaţie ne-romă cu antecedente penale, dacă s-ar fi dorit asigurarea siguranţei cetăţenilor?".<br />
Printre romii deportaţi la Bug s-au aflat şi romi meseriaşi, stabiliţi în diverse localităţi din ţară unde aveau case construite şi se integraseră în comunitate. Elocventă în acest sens este scrisoarea lui Ion D. Păun. „invalid de război, domiciliat în com. Miloşeşti, jud. Ialomiţa", a cărui familie a fost ridicată de jandarmi, în timp ce se întorcea de la câmp. „Fiind vorba de o greşeală, întrucât familia mea nu e nomadă, ci stabilită din moşi-strămoşi în jud. Ialomiţa cu rosturi bine formate de meseriaşi, iar pe de altă parte mă întreţin pe mine, care nu mai pot munci din cauza rănilor căpătate în actualul război, vă rog să binevoiţi a dispune repatrierea lor, ca oameni ce pătimesc după urma unei greşeli momentane, aceştia neavând cazier şi sunt cunoscuţi ca având purtări bune în Societate", i-a scris Ion D. Păun ministrului de Interne din 1942.<br />
<b>Foametea </b><br />
Foarte mulţi romi au murit în drum spre Transnistria, deoarece nu au reuşit să supravieţuiască condiţiilor inumane de transport. Supravieţuitorii Holocaustului povestesc că, ajunşi la Bug, au fost împărţiţi în mai multe categorii: unii au fost puşi să trăiască în casele părăsite de ruşi, câte patru familii la un loc; alţii au fost cazaţi în nişte hangare şi au trebuit să stea la comun câte 100 de persoane; unii au stat în corturi, iar alţii şi-au săpat bordeie în pământ. Supravieţuitorii îşi aduc aminte de foamea îndurată la Bug.<br />
„Mergeam cu părinţii noştri pe câmp şi adunam boabe de porumb. Când n-aveam de unde, căutam prin gunoaie să ne salvăm zilele. În trei zile, am mâncat trei ştiuleţi de porumb. Ne cocea mama şi tata pe o tablă şi ne dădeau să mâncăm aşa, câte puţin la fiecare", rememorează Traian Crăciun, 78 de ani. „Erau momente în care răbdam cu zilele de foame", spune şi Niculae Iancu.<br />
<b>Canibalismul</b><br />
Aflaţi în toiul iernii, când nu aveau ce să mai mănânce, supravieţuitorii Holocaustului îşi aduc aminte cu ruşine că au trebuit să mânânce carne de om. „Unuia i-a murit nevasta de tifos. A luat cuţitu şi i-a tăiat pulpele lu' nevastă-sa şi le-a mâncat", spune Radu Alexandrina, 82 de ani. „A murit o ţigancă de-a noastră şi au îngropat-o. Ţiganii piteşteni s-au dus imediat, au scos-o, au tăiat-o şi-au mâncat-o. Au mâncat carne de om", îşi aminteşte şi Paulina Vasile, 78 de ani.<br />
„Pentru romii din România, Holocaustul a fost punctul culminant al unei istorii de rasism instituţionalizat şi excludere socială. România deţine recordul în Europa în ceea ce priveşte numărul romilor exterminaţi. Durerea nu poate fi cuantificată, măsurată, cântărită, mărturiile supravieţuitorilor Holocaustului nu ar trebui analizate, ci ele ar trebui lăsate să vorbească, pentru a demonstra ceea ce a fost şi pentru a opri repetarea tragediei", declară Dr. Delia Grigore, co-autor al cărţii „Sostar na rovas"<br />
<br />
<span class="f"><cite>www.romanialibera.ro/.</cite></span></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-77199820503653154362011-05-31T10:00:00.000-07:002011-05-31T10:44:04.719-07:00"Si-or mancat copiii cruzi sau prajiti"<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><br />
<div class="top"><div class="left"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH_mS3YwNsDGM3ebi_pLG7bl9mzDsGfNQjS6y1pOADRz0k-wfJuUKS3J10NuM2sv5QMhcOcC5KOvclbQPmn02s4RxDo6Tv-of9cWyYHY4WENB4X9TxAx92mdldQ6ALh6VF0A0Iuha9NkhU/s1600/4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="196" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH_mS3YwNsDGM3ebi_pLG7bl9mzDsGfNQjS6y1pOADRz0k-wfJuUKS3J10NuM2sv5QMhcOcC5KOvclbQPmn02s4RxDo6Tv-of9cWyYHY4WENB4X9TxAx92mdldQ6ALh6VF0A0Iuha9NkhU/s320/4.jpg" width="320" /></a></div><h1 class="h3 art_title"><br />
</h1><div class="autor">Autor: <a href="http://www.jurnalul.ro/cautare/autor/toma-roman-jr-156.html" title="Vezi articolele autorului Toma Roman Jr">TOMA ROMAN JR</a> </div><div class="data"></div></div></div><div class="art_text"><div class="only_text">Din cauza foametei cum-plite pe care o indura, un grup de rromi din zona Si-biului povesteste cum a ajuns in timpul deportarii in Transnistria sa-si ma-nance rudele moarte. Pentru ei, canibalismul devenise un lucru obisnuit. Odata decedata victima, organele acesteia se transfor-mau, fie prajite, fie crude, in hrana pentru familia ra-masa in viata. Un reportaj despre cum s-a trait animalic in secolul al XX-lea. <br />
<a name='more'></a><br />
Toata istoria incepe saptamana trecuta, pe o terasa ieftina din Sibiu. Imi beam linistit cafeaua de dimineata, cand au aparut si au cerut voie sa stea langa mine un mos cu barba si palarie si un ins mai tinerel cu sapca. Din ce discutau cei doi am dedus ca batranul, tigan cortorar, fusese deportat la Bug in 1942 si acum voia despagubiri. M-am bagat in vorba si asa am ajuns sa fiu invitat acasa la Stan Aurel, in suburbia sibiana Gusterita. <b>BARCA DE CARTON.</b> Proprietarul are 72 de ani si avea 8 ani atunci cand, in noaptea de 15 septembrie 1942, au navalit jandarmii in casa alor lui. Familia Stan era formata din tigani semi-nomazi, care aveau si case, dar si mergeau cu carutele prin tara, sa vanda vase din metal si sa faca burlane. Li s-a dat o noapte sa-si stranga lucrurile, apoi au fost dusi, sub escorta, la gara. I-au trantit in niste vagoane de vite, care aveau podeaua gaurita, sa-si poata face nevoile. In fiecare vagon jandarmii au pus un butoi cu apa si au aruncat cativa saci cu paine, ceva slanina si branza sarata, dupa care au sigilat usile. Tiganii habar n-aveau unde sunt dusi si ce o sa-i astepte. Dupa trei zile de mers cu trenul au ajuns pe malurile Nistrului, unde-i asteptau trupe germane si romane. Jandarmii impreuna cu functionari ai Ministerului de Finante i-au cautat de aur. Trecuti peste Nistru, au fost luati de niste cazaci cu carute. O parte dintre ei au ramas in "grija" autoritatilor romane, iar altii au fost predati germanilor, care trebuia, teoretic, sa-i duca peste Raul Bug. Aurel Stan isi aminteste ca in acest moment au murit primii dintre ei. Ca sa faca economie de gloante, nemtii, oameni "ingeniosi", le facusera un fel de barci din carton lacuit, care parea lemn. Barcile se dezintegrau la jumatatea apei si ei se inecau. <b>MATELE-N PALARIE. </b>Din cand in cand mosul era intrerupt de Floarea Caldarar, concubina lui, care avea doar 3 ani in momentul deportarii. Amintirile Floarei sunt destul de putine, dar socante. I-au ramas intiparite-n creier cateva imagini, parca desprinse dintr-un film horror. Una dintre ele este cu un var de 18 ani, prins de politia auxiliara formata din ucraineni in timp ce fura niste palarii de floarea-soarelui: "I-or dat cateva bate apoi l-or puscat in burta, de i-or dat matele p-afara. El n-o cazut imediat, si-o scos palaria din cap si incerca sa-si prinda matele cu ea. S-o chinuit vreo juma de ora, baietul, pan’ sa moara, parca vaz si acum". Floarea mai "vede" cum mama ei era batuta de fata cu toata lumea si pusa sa faca genuflexiuni si culcat-drepti atunci cand voiau gardienii sa se distreze. Si nea Aurel a asistat la executii: "Era doi tineri, sot-sotie, care a luat niste ceapa de pe camp. I-or pus sa-si sape groapele singuri, apoi i-or puscat, intai pe ea, dup-aia pe el. Or pus alti tigani sa puna pamant peste ei". <br />
<table align="right" cellpadding="0" cellspacing="0" style="width: 150px;"><tbody>
<tr><td><span class="poza_mica"><span class="img_border" style="display: block;"><img src="http://www.jurnalul.ro/special/reportaje/poze/0/0/0/0/0/1/9/0/1/19016_poza.jpg" /></span></span></td></tr>
<tr><td align="center"><br />
</td></tr>
</tbody></table><b>URUIALA SI COPII.</b> Mosul a ajuns in cele din urma in satul Varvariovca, unde tiganii au fost inghesuiti in grajduri si pusi sa lucreze la colhozul local. De mancare li se dadea un fel de uruiala pentru porci, o canuta cu faina de orz zilnic, iar vara lubenite si seminte de floarea-soarelui. Foamea ii facea sa vaneze cadavre de cai sau caini, a caror carne devenise o delicatesa. Tanti Floarea isi aminteste ca familia ei luase o piele de porc din tara, pentru facut opinci. Au fiert pielea si au mancat-o. Dupa vreun an de deportare se murea de inanitie in masa. Atunci, cei vii au inceput sa-si manance rudele moarte. Povesteste Aurel: "La un om i-o murit nevasta. In fata cu noi i-o taiet carnea de la pulpe si s-o dus sa o friga, ca nu mai putea de foame. O fost prima oara cand am vazut sa se mance om pe om". In timp, canibalismul devenise un lucru obisnuit: "Murea mai ales copiii mici, crepa in ei stomacul de foame. Parintii ii lua si ii manca ei sau ii dadea la ceilalti copii. Cand n-or mai avut carbuni sa-i friga, i-or mancat cruzi si d-asta s-o extins tifusu". Fiindca baracile si grajdurile erau pline de paduchi ("no, io ca copchil, maturam in baraca si umpleam 4-5 farase de paduchi, domnu’ mieu" - spune Stan Aurel) si deportatii mancau carne contaminata, s-a declansat repede o epidemie de tifos exantematic, care a omorat multi dintre tigani. Lui Aurel Stan i-a murit un frate de trei ani, pe care familia nu l-a mancat de frica molimei si l-a ingropat undeva in spatele casei. Clanul lui fusese prudent si mai pastrase ascunsi ceva cocosei. Cand se apropia frontul rusesc si trupele romane incepusera sa se retraga, in 1944, mai multe familii tiganesti si-au pus aurul la un loc si au mituit autoritatile militare si reprezentantii CFR-ului: "S-or dus parantii, or vorbit si pe vreo 15 dintr-ai nostri i-or imbracat in uniforme militare si le-or dat acte ca insotesc un transport de vite. Vitele eram noi, ne-or varat in 10 vagoane sigilate si ne-or spus sa nu scoatem o vorba sau un sunet in gari, ca daca un copil mic planje e mai bine sa-l gatuie muma-sa. Pana la Sibiu n-om avut nimica de mancare, asa o murit de foame Andris, alt frate de-al meu". Ajunsi la Sibiu, jandarmii i-au retinut iar, fiindca reprezentau o adevarata bomba biologica. Majoritatea aveau paduchi sau raie. Au fost tinuti cateva luni intr-o scoala si tratati de boli. Cand s-au intors la casele lor, au constatat ca vecinii, binevoitori, le luasera tot ce se putea lua. Unii dintre ei zidisera in pereti salbe, sa le aiba pentru zile grele. Tenaci, vecinii ciocanisera peretii si umflasera aurul. <b>ANA POKEMON. </b>Baba Floarea are povestea ei pentru drumul de intors. Crede ca a salvat-o un personaj pe care noi l-am identificat drept Ana Pauker: "Se apropia rusii si o trecut pe deasupra la lagar un avion din care or curs hartii, manifesturi. Era semnate de femeia aia, Ana Pokemon, care dupa o fost o criminalista, da’ atunci o fost buna. Politarii si jindarii s-or speriet de ce zicea Ana Poke si ne-or pus la carute, ne-or adus in tara la loc". Au fost adusi pe cai ocolite, sa nu se intalneasca cu vreo coloana germana in retragere, fiindca nemtii impuscau fara discutie pe toti deportatii, evrei sau tigani, care le ieseau in cale. <br />
<table align="right" cellpadding="0" cellspacing="0" style="width: 150px;"><tbody>
<tr><td><span class="poza_mica"><span class="img_border" style="display: block;"><img src="http://www.jurnalul.ro/special/reportaje/poze/0/0/0/0/0/1/9/0/1/19017_poza.jpg" /></span></span></td></tr>
<tr><td align="center"><br />
</td></tr>
</tbody></table><b>"NICI LA SERPE, ASE". </b>I-am cerut lui Aurel Stan sa ma puna in legatura si cu alti fosti deportati. Am plecat a doua zi spre comuna Dealul Frumos, unde m-am intalnit initial cu Petre Clopotar, un fel de lider al cortorarilor, care locuieste in comuna invecinata, Altana. Petre s-a nascut in 1948, dar parintii sai au fost deportati. Mi-a povestit ca tatal sau, Clopotar Anton, a avut toata viata remuscari, fiindca si-a mancat un copil: "Era un frate al meu de vreo doi ani, ii venise o peatra-n cap, de la tren. L-o luat, l-o belit de pele ca pe mel si l-o mancat de foame". Tot tatal lui i-a spus ca, neavand apa, a fost nevoit sa bea sange uman dintr-un sant in care nemtii tocmai impuscasera alti tigani. Am fost condus spre casa lui Ciurar Nicolae, de 85 de ani, fost deportat. Batranul tocmai iesise din spital si zacea intr-o rana pe o dormeza. A apucat sa-mi spuna localitatile pe unde a fost plimbat: Caterinca (unde i-a murit mama, Maria Ciurar, de frig), Golta, Diminovca, Varvariovca. Erau obligati sa lucreze la un fost colhoz si daca cineva se atingea macar de un stiulete din porumbul pe care-l strangea era impuscat pe loc. Isi aduce aminte si de doi tortionari, care apartineau jandarmeriei romane: "Era unu’ Silaghi si altu’ Ologea, ai mai rai. Avea si pusca si pistol. Te pusca-n cap fara discutii. La Ologea ii stia si rusii de frica, era responsabil peste sapte sate. Daca ieseai in calea lui, dadea cu garbaciul fara nimic, motiv. Daca era suparat, pusca ca la poligon". Campati in niste bordeie de trestie, iarna le era foarte frig, iar vara foame. Cat a fost cald, au dat rusilor localnici pentru ceva faina cizmele, chimirele si camasile pe care le aveau. Iarna, lucrul asta s-a dovedit fatal. In timp ce vorbeam cu Nicolae, au aparut si fratii lui mai tineri, Caldarar Puia si Lacatus Petre, de 75 de ani, amandoi dusi la Bug. Din deportare, din 7 frati s-au intors numai 4, din care unul nebun. Se dusese veste ca "is niste domni de la Bucuresti" si se stransesera langa noi vreo 15 corturari care faceau zarva. Puia a apucat sa-mi arate, pe brat, o cicatrice facuta de un glont. Un jandarm auxiliar transnistrean o impuscase in timp ce incerca sa ia o palarie de floarea-soarelui. In timp ce incerca sa se aseze, lui Petre Lacatus i-a tras un pusti scaunul de sub fund si a cazut cu picioarele-n sus. A fost momentul ca Petre Clopotar sa intervina: "Rusane, ma, gura! Va vede oamenii astia si se rade de noi!". Se face putina liniste si Petre zice inspre mine: "Io-te ca ma asculta! N-am io multa scola, da’ am gramatica-n cap!". Inainte sa plecam, Ciurar Nicolae ne mai zice: "No, nici la serpele dragutul nu vreu sa i se intample ce s-o intamplat la noi. Deie Dumnezeu dragutul sa nu mai fie ase la nime’. O murit numa’ intr-o nopte de frig 70 de persoane. Ne-or luat totul". Apoi, s-a apucat sa spuna cu precizie ce i s-a luat familiei lui: "Caruta, doi cai, patru perechi de hamuri noi, doo kile de cocosei, trii pahare. Dupa pahare imi pare al mai rau". <br />
<table align="right" cellpadding="0" cellspacing="0" style="width: 150px;"><tbody>
<tr><td><span class="poza_mica"><span class="img_border" style="display: block;"><img src="http://www.jurnalul.ro/special/reportaje/poze/0/0/0/0/0/1/9/0/1/19018_poza.jpg" /></span></span></td></tr>
<tr><td align="center"><br />
</td></tr>
</tbody></table><b>AI PAHAR, AI PARTE.</b> Pentru cortorarii din Sibiu, paharele sunt un obiect de prestigiu. E vorba de niste recipiente ce pot arata ca un potir bisericesc sau ca o canuta cu toarta, sunt facute din argint aurit sau aur. Sunt lucrate cu un filigran foarte fin, iar unele sunt captusite cu ceva care aduce a piele de sarpe. Cine are pahar isi poate dovedi originea nobila si ca are onoare. Se transmit la primul urmas masculin. Cu paharul se pot gaja imprumuturi sau se pot aranja casatorii pana se strang banii de zestre. Pentru ele au avut loc crime ori spargeri. Cortorarii spun ca le au "de la daci", dar, probabil, au fost produse candva in Evul Mediu. Cea mai mare suparare a celor deportati a fost ca li s-au luat obiectele de prestigiu in Transnistria. Aurel Stan spune ca in comunitatea lui paharele au fost lasate spre pastrare, inainte de deportare, "primariului" roman din comuna Slimnic, care nu le-a inapoiat pe toate. <b>N-AU VAZUT BANI.</b> Majoritatea batranilor cu care m-am intalnit o duc greu de tot, au maximum o pensie de la CAP. Prin anii ’90 unii dintre ei au primit o despagubire de 1.000 de marci din partea statului german, altii, precum cei din Dealul Frumos, nimic. In anul 2003, parlamentul german a aprobat o noua transa de daune, in valoare de 7.695 de euro pentru fiecare fost deportat. Nimeni nu a vazut vreun ban, de trei ani. Cineva i-a invatat ca despagubirile se dau printr-o fundatie de la Geneva, careia i-au scris in zadar. Caldarar Floare are un extras de la Arhivele Statului cum ca a fost in Transnistria. Inca nu i-a folosit la nimic. De ei nu s-a interesat nimeni, nici regele Cioaba, nici imparatul Iulian, nici Partida Romilor, nici zecile de organizatii nonguvernamentale care toaca bani sub paravanul ca-i ajuta pe tigani. Nu mai vorbim de faptul ca in cadrul Guvernului Romaniei sunt cateva structuri stufoase al caror rol ar fi sa-i ajute pe tigani. Petre Clopotar si altii chiar il suspecteaza pe Cioaba ca a facut afaceri pe spezele lor si ca o parte din banii destinati ajutorarii "transnistrenilor" s-au topit undeva pe la "curtea regala". Fostii deportati nu sunt ajutati de nimeni sa aiba macar o batranete mai buna dupa tineretea sinistra.</div></div></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-72145456522407070902011-05-31T09:29:00.000-07:002011-05-31T09:29:40.842-07:00TIGANII VAZUTI DE KUSTURICA<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/mBbzcj1t2WY?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/2ndbCnNaIss?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe><object width="320" height="266" class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="http://2.gvt0.com/vi/ern2N6_el6Y/0.jpg"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/ern2N6_el6Y&fs=1&source=uds" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><embed width="320" height="266" src="http://www.youtube.com/v/ern2N6_el6Y&fs=1&source=uds" type="application/x-shockwave-flash"></embed></object><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/U5mdJBuouwY?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/4sz1INMo9Ag?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/d7CQ19uNF28?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/6Q5SRlhc2OQ?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><br />
</div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-52507205885332692102011-05-31T09:23:00.000-07:002011-05-31T09:23:10.306-07:00Bubamara<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/Qg44qKSbsdQ?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><br />
</div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-21961861374070592182011-05-31T09:15:00.001-07:002011-05-31T10:46:17.135-07:00SATRA<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtrOaOrXfjFoqUkls1gh-TNFGgKvTsM7Ttrs3wHCabLTywft1WB0bf6__ffaMsVnPrLLuBZOSz4zw3REKRC-DhjOAn2-xSp2SUO5Jr-RvdVq8A2D11G_qa8LXK7vd8_c5Jc6TW11y2OCwo/s1600/687049990499503813567514-154010-700_700.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtrOaOrXfjFoqUkls1gh-TNFGgKvTsM7Ttrs3wHCabLTywft1WB0bf6__ffaMsVnPrLLuBZOSz4zw3REKRC-DhjOAn2-xSp2SUO5Jr-RvdVq8A2D11G_qa8LXK7vd8_c5Jc6TW11y2OCwo/s320/687049990499503813567514-154010-700_700.jpg" width="320" /></a></div>Şatra despre care povesteşte Zaharia Stancu este forţată de jandarmi să plece spre o destinaţie incertă. "Nu vă aşteaptă nici un Rai dincolo de fluviu, omule! Aveţi ceva aur asupra voastră?", i se adresează un jandarm bulibaşei Him. "Asta era. Pretutindeni, lor, oamenilor oacheşi, şi acum ca şi mai înainte, când erau vremuri de pace, li se cerea de către jandarmi aur. Dădeau. Şi, în schimb, căpătau dreptul să umble prin sate şi să lucreze. Acum, de când cu războiul, aurul se ascundea, era mai rar şi mai scump, şi dacă războiul avea să mai dureze, aurul avea să devină şi mai scump. <br />
<a name='more'></a>În timp de război, numai oamenii erau ieftini, atât de ieftini, că aproape nu preţuiau nimic." După o îndelungată peregrinare, întâmplările nefaste se înlănţuie treptat în viaţa şatrei, pe care iarna o găseşte lipsită de provizii şi abrutizată de lipsuri. Oamenii lui Him başa suferă de foame şi ajung, în final, să îşi taie urşii pentru a-i mânca. Personajele cărţii au un tragism autentic, sunt torturate de violenţa patimilor, a trăirilor paroxistice, pe viaţă şi pe moarte. "Sânge!... Să iasă cu sânge... Socoteala nu se poate încheia decât cu vărsare de sânge", strigă Uj Hoţul, un ţigan mărunt la trup, însă îndesat şi vânjos, unul dintre cei care pot părea mereu întărâtaţi, puşi pe scandal sau chiar pe omor. Unul dintre cei descrişi de Zaharia Stancu în felul următor: "Bărbaţii şatrei aveau toţi chici lungi, mustăţi stufoase, bărbi sălbatice. Pe obrazul nici unuia nu umblase briciul. Pe toţi, fără greşeală, îi împodobise firea cu ochi negri, de smoală, rotunzi, neobişnuit de mari şi plini de o strălucire care - dacă nu te fereai din calea ei - te ameţea şi te adormea". În interiorul şatrei se declanşează nenumărate conflicte ce subminează încet, dar sigur, autoritatea bulibaşei. În şatră funcţionează legi de convieţuire dure, inflexibile, străvechi. Străbate însă şi o puternică degringoladă a sufletelor chinuite de patimi cu proporţii de infern. Un laitmotiv al cărţii este triunghiul amoros între Goşu, nevasta lui, Lisandra, şi amantul acesteia, Ariston. Fiecare este puternic, Goşu o iubeşte cumplit pe Lisandra, ea îl iubeşte nebuneşte pe Ariston şi se înfruntă continuu, neistoviţi, sub ochii mulţimii însetate de spectacolul judecăţii. "Toate privirile erau îndreptate spre Goşu. Destul de aproape de Goşu se opri şi Lisandra. Ariston se răzleţi de cei doi şi înlemni. Goşu se uita în pământ. Tot în pământ se uita şi Ariston. Numai Lisandra căuta fără sfială ochii oamenilor din jur şi, când îi găsea, îi înfrunta nu numai cu îndrăzneală, ci şi cu neruşinare parcă." Nevasta păcătoasă este bătută până la leşin, stropită cu apă şi iarăşi bătută. Însângerată şi zdrobită, cu şoldurile vinete, cu trupul plin de tăieturi adânci, îşi spune în gând: "Şatra stă cu ochii pe mine. Mă crede biruită. Dar eu nu o să fiu niciodată biruită. Trebuie să mă ridic în picioare. Trebuie... Trebuie..." Bărbaţii din jur gândeau că niciodată Lisandra nu fusese mai frumoasă ca atunci. Goşu a privit-o adânc, muşcându-şi buzele, Ariston a privit-o scurt şi a vrut să urle. L-a potolit un prieten cu un pumn peste gură, spunându-i: "Ţi-ai pierdut mândria!". În cele din urmă, Ariston este ucis, dar moartea lui nu o întoarce pe frumoasa şi focoasa Lisandra la bărbatul său. <br />
<br />
Şatra îşi duce întreaga viaţă în căruţe lungi, cu coviltir, şi în corturi "bătute de toate vânturile, de toate ploile, de toate viscolele". Despre muierile şatrei, Zaharia Stancu ne spune că au minţi agere, au viclenie, au ochii rotunzi, neobişnuit de negri, ochi cu care ameţesc şi zăpăcesc. "Cum te uiţi la mine-n ochi/ Cum te deochi/ Cum te uiţi la mine-n gură/ Te-ngălbeneşti la figură..." Culmea este că atunci când Alimut, băiatul bulibaşei Him, îi spune mamei sale, Oarba, că nu a auzit-o niciodată minţind, aceasta îi răspunde că alţii au auzit-o. "Cine?" "Bărbaţii şi femeile cărora le-am ghicit în ghioc sau în palmă. Noi le ghicim altora, dar noi nu credem în ghicit." Sigur că, dacă ar fi ştiut, Oarba i-ar fi spus feciorului său Alimut că viitoarea sa soţie, Kera, va fi necinstită sub ochii săi, înaintea nunţii, de patru nenorociţi. <br />
<br />
În mintea tuturor oamenilor oacheşi şi osteniţi încolţise gândul că nu vor rezista iernii, că vor muri cu toţii până în primăvară. Unuia dintre ei, căreia îi fusese ucisă soţia, i se părea că, dacă bea întruna rachiu, sufletul îl doare mai puţin şi că doarme şi atunci când e treaz.<br />
<br />
<br />
Chinuiţi de ei înşişi, înfometaţi, goniţi, oamenii şatrei se revoltă şi vor să îl înlocuiască pe bulibaşă. Him başa priveşte pădurea din care oamenii şatrei au rupt copacii şi gândeşte că primăvara crângul se va vindeca, frunzişul proaspăt va acoperi rupturile, dar şatra sa, bolnavă, va pieri. "Oamenii oacheşi vor muri sau vor fi omorâţi până la unul", îşi spune Him Başa, apoi se sinucide. O parte dintre oamenii şatrei reuşesc să reziste iernii îngrozitoare şi se îndreaptă spre ţară. Cartea vorbeşte despre destinul unei comunităţi umane, în condiţii de război. "Şatra" este un roman al dezagregării, al unei comunităţi care, obligată să se exileze, îşi pierde pe drum tradiţia. Este şi o parabolă a iniţierii în moarte. "Romanul lui Zaharia Stancu are o poezie a fabulosului, amintindu-ne desenul fantastic al unor vechi romane orientale. Violenţa patimilor, frumuseţe, candoare se adună într-o structură de legendă întemeiată pe structuri mitice" (Ion Vlad, "Şatra", revista Steaua, 1969)<br />
Rămâne ca o tânguire cântecul Kerei: "Nu ştim de când umblăm cu negrele noastre corturi prin lume/ Nu ştim de ce colindăm cu lungile noastre căruţe prin lume/ Nu credem în ursitori, dar cineva ne-a ursit/ Să fim mereu pe drumuri, fără sfârşit/ Credem în viaţă şi viaţa ne este amară/ Credem în dragoste şi dragostea ne omoară..."<br />
<span class="f"><cite>www.jurnalul.ro/</cite></span></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-82776752461221772552011-05-31T07:37:00.000-07:002011-05-31T07:37:34.914-07:00DEPORTAREA TIGANILOR IN TRANSNISTRIA<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiN0qEyO1DhdxGiFkiBm2xUXE7qKEpDHLfSN9_t6xZLXgSqlcKpWyFi9O1-VcqqZgr-L4_cabj8WUgP_fGPSLkSW-yCK8DCAh309-Iq7c44kT3aTE2CXpJxD6NeU4ME3WPQcuJ4sPCZp78U/s1600/ion-antonescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiN0qEyO1DhdxGiFkiBm2xUXE7qKEpDHLfSN9_t6xZLXgSqlcKpWyFi9O1-VcqqZgr-L4_cabj8WUgP_fGPSLkSW-yCK8DCAh309-Iq7c44kT3aTE2CXpJxD6NeU4ME3WPQcuJ4sPCZp78U/s320/ion-antonescu.jpg" width="286" /></a></div><a name='more'></a>Ideea deportarii tiganilor in Transnistria i-a apartinut maresalului Ion Antonescu si nu a avut ca scop lichidarea fizica a tiganilor. Antonescu a recunoscut la procesul din 1946 ca el este responsabil de deportarile din Transnistria. Romanii au fost impotriva deportarii tiganilor in Transnistria. Masura deportarii tiganilor in Transnistria a fost una cat se poate de nepopulara a regimului Antonescu. Oameni politici - ca Dinu Bratianu, seful partidului liberal - au scris memorii impotriva deportarii, avertizandu-l pe maresal ca este o idee barbara pentru care va trebui sa răspundă. <a href="" name="more"></a><br />
<div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">ONG-urile tiganesti din perioada interbelica<br />
Tiganii din Romania au constituit in perioada interbelica mai multe organizatii neguvernamentale - activitatea acestora fiind urmarita cu maxima atentie de Serviciul de Siguranta din cadrul Ministerului de Interne, dar si de Serviciul Special de Informatii.<br />
Puci in organizatiile tiganesti<br />
Viata organizatiilor tiganesti din Romania in perioada interbelica a fost una cat se poate de activa: unii conducatori au fost detronati si au disparut din prim-plan, au fost incheiate aliante politice neasteptate - cum ar fi cea incheiata cu Octavian Goga si A.C. Cuza .</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">ANTONESCU A SALVAT EVREII DE LA GAZARE</div><div style="text-align: justify;"> Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane. A existat oare o aprobare a maresalului Antonescu privind deportarea evreilor la Auschwitz? de Tesu Solomovici. Ca istoria nu e matematica si ca timpul se joaca cu intelesurile date unor evenimente ne-o demonstreaza din nou aparitia voluminoasei lucrari “Al III-lea Reich si Holocaustul din Romania (1940-1944). Documente din arhivele germane”, editata de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”. E vorba de o lucrare esentiala pentru cunoasterea in adancime a guvernarii antonesciene si, totodata, a evenimentelor tragice care au indoliat evreimea romana in anii razboiului. Cei doi istorici, Ottmar Trasca, (autorul selectiei, traducerii din limba germana si al notelor), si Dennis Deletant, (semnatarul studiului introductiv), considera ca refuzul maresalului de a permite Berlinului nazist deportarea evreimii-romane in lagarele de exterminare din Polonia si oprirea, in general, la 13 octombrie 1942, a oricaror deportari in Transnistria, ar fi o “pretinsa rezistenta” opusa de Ion Antonescu in fata cererilor repetate ale conducerii celui de-al III-lea Reich de aplicare a “Solutiei finale” pe teritoriul Romaniei. “Pretinsa rezistenta” Sintagma ” pretinsa rezistenta” starneste controverse. Deletant are multe explicatii pentru acest refuz al conducatorului statului de a permite lui Hitler ghetoizarea si, ulterior, deportarea populatiei evreiesti din Romania in lagarele mortii din Polonia, asa cum s-a intamplat in alte state aliate/satelite ale Germaniei naziste (de ex. Ungaria), dar refuza sa creada ca ar fi vorba de o autentica rezistenta a maresalului. Desi documentele existente si traduse acum in romaneste atesta aceasta “rezistenta” a maresalului, totusi ea nu e recunoscuta ca atare. Probabil pentru ca o asemenea interpretare ar da apa la moara, asa cum scrie Dennis Deletant, “perceptiei distorsionate cu privire la politica antisemita a regimului antonescian”. Nimic mai<br />
fals! Din nefericire, exista multi istorici care cred asa. Personal, nu am putut intelege niciodata de ce unele gesturi, hai sa le spunem “pro-evreiesti” ale maresalului, trebuie estompate, de parca adevarul despre natura antisemita a regimului antonescian ar avea de suferit din aceasta cauza. Si daca mi-e drag Platon, mai drag imi este adevarul, asa ca o voi spune apasat: maresalul Ion Antonescu a anulat, la 13 octombrie 1942, planul german de deportare a evreimii romane in lagarele de exterminare din Polonia, salvand astfel cele cateva sute de mii de evrei traitori in Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat si Transilvania de Sud.</div></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-86197427442112945062011-05-31T06:59:00.000-07:002011-05-31T06:59:08.403-07:00Fostul lagar de internare a tiganilor de la Montreuil-Bellay (Vestul Frantei) a fost declarat monument istoric<h2 class="sapou" id="sapou"><br />
</h2><div class="poza"> <img alt="Fostul lagar de internare a tiganilor de la Montreuil-Bellay (Vestul Frantei) a fost declarat monument istoric" src="http://www.a1.ro/usr/thumbs/thumb_372_x_249/2010/08/03//89072-campdemontreuil-bellay.jpg" title="Fostul lagar de internare a tiganilor de la Montreuil-Bellay (Vestul Frantei) a fost declarat monument istoric" /><a name='more'></a> </div>Hotararea definitiva, semnata in 8 iulie, aminteste ca acest "loc al memoriei" adapostea "cel mai mare lagar de internare a tiganilor in Franta" si reprezinta "singurul lagar in care mai exista inca urmele cladirii".<br />
Lagarul avea inchisoare, cantina, scoala, infirmerie, grupuri sanitare colective si dormitoare, iar in incinta lui, cu suprafata depasind 5 ha, 2.500-3.000 de barbati, femei si copii au fost inchisi in perioada noiembrie 1941 - ianuarie 1945. <br />
In prezent, din el nu au mai ramas decat cateva ziduri ruinate.<br />
"Vestea ca situl este astazi protejat si salvat este formidabila. Nu se va mai putea face acolo orice", s-a bucurat Jacques Sigot, scriitor si istoric local, care a dezgropat din arhive istoria lagarului la inceputul anilor '80.<br />
In cartea sa, "Sarmele ghimpate uitate ale Istoriei", acest ex-invatator a fost primul care a dezvaluit existenta acestui loc de internare, aflat sub controlul administratiei franceze, a carui istorie a fost ascunsa ulterior.<br />
Regizorul Tony Gatlif i-a preluat cercetarile in turnarea filmului sau "Korkoro" (Libertate, lansat in primavara), in care se preocupa de represiunea tiganilor sub regimul de colaborare al Frantei cu ocupantul nazist (1940-1944).<br />
Tiganii, ca si evreii, au fost obiectul unor persecutii sistematice in teritoriile supuse controlului Germaniei naziste si mai multe sute de mii dintre ei au pierit, potrivit istoricilor.iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-62654500036145579452011-05-31T06:47:00.000-07:002011-05-31T06:47:40.332-07:00Ţiganii - George Coşbuc<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/A5GjVD2r3-8?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><h1><strong></strong><a class="autor" href="http://www.cerculpoetilor.net/George-Cosbuc.html"><br />
</a></h1><br />
<pre><span class="n_text">Dorm cîmpiile-n lumină.
Peste pacea lor senină
Cade soarele-n apus.
Un convoi s-arată-n zare...
Creşte-ncet pe drumul mare
Şi cum vine tot mai tare
Pulberea se-nalţă-n sus.<a name='more'></a>
Vin ţiganii !... fără veste
Pe la porţi răsar neveste,
Satul se deşteaptă-acum -
Cînd prin văl de praf subţire
Începură se se-nşire
Cară mici cu coviltire
Scîrţîind încet pe drum.
Trec flăcăi cu urşi în lanţuri.
Cîinii deşteptaţi din şanţuri,
Latră fără să-i asmuţi
Şi orbis s-aruncă-n cete, -
Dar flăcăii largi în spete,
Calcă mîndrii şi tăcuţi...
Vine-apoi pestriţa gloată
Cu gospodăria toată
Caii slobozi, fără frîu,
Duc merindele-n spinare
Şi se ţin pe lîngă care,
Iar vătaful sta călare
Cu harapnicul la brîu.
Sar copii goi si strigă,
Cer la poartă mămăligă,
Babe frînte din mijloc,
Iar ţigăncile cu gura
Înteţesc harababura
Cînd îţi umplu bătătura
Să-ţi ghicească din ghioc.
Vin mişcînd din şold alene
Cu privirile viclene
Şi cu sînii arşi de vînt,
De la sudul tainic unde
Soarele-ndelung pătrunde
Bronzul formelor rotunde
Stingherite de veşmînt...
S-a oprit lîng-o poiată
Un ţigan răzleţ de ceată,-
Ochii-i fug după găini...
Strîns îşi ţine-acum vioara
Şi cum trece ulicioara,
Fac în urma lui ca cioara
Toţi copiii din vecini.
Mai încolo, pe-o mîrzoagă,
Dintr-o gură de dasagă
Atîrnată de oblanc,
Fără scîncet, cu sfială
Iese negru la iveală
Numai cît o portocală
Un căpşor mirat de ţînc.
Lume pe la porţi se-ndeasă.
Chiar şi doamna preuteasă
Şi-a lăsat gherghefu-n pat
Şi-şi păzeşte-n prag odaia.
Creşte-n uliţi hărmălaia
Cînd domoală trece laia
Cătră margine de sat.
Şi s-au dus... Pe cîmp, pe drumuri,
Pale străvezii de fumuri
Se ridică-n depărtări.
Limpede-asfinţit coboară;
Crezi că-n uriaşa-i para
Un oraş întreg, o ţară
Arde dincolo de zări...
</span></pre>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-33069324924033036522011-05-31T06:34:00.001-07:002011-05-31T06:34:55.827-07:00Imnul tiganilor expulzati<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/1H-OMMKjyPk?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-91619762070825572822011-05-31T06:10:00.000-07:002011-05-31T06:10:37.323-07:00Tiganii....cultura si traditii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPE9-jJ-WFW4YjBoF8CVGoYA3ZIyOkdLqfZmgL3hWZwkcV51WAdj95Ed8pRHbUQHgZGUKqIPA2YRua5JQmwpmnrXlA5LldNkwFqyJa4dKGKP1H8Fbfnu3_eRwFaL_YuzWPxJteBwaWPaj7/s1600/Tigani.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPE9-jJ-WFW4YjBoF8CVGoYA3ZIyOkdLqfZmgL3hWZwkcV51WAdj95Ed8pRHbUQHgZGUKqIPA2YRua5JQmwpmnrXlA5LldNkwFqyJa4dKGKP1H8Fbfnu3_eRwFaL_YuzWPxJteBwaWPaj7/s320/Tigani.jpg" width="320" /></a></div><a name='more'></a>Din punct de vedere lingvistic, limba romani (vorbita de tigani) are importante influente persane si armene, ceea ce demonstreaza trecerea romilor prin acele state. Se pare ca, din Armenia, tiganii s-au despartit apoi in trei mari grupuri (posibil din cauza invaziei turce), unii plecând spre nordul Marii Negre, altii mergând in sudul acesteia (ajungând pâna in Egipt), iar alta grupare a pornit catre vest, spre Imperiul Bizantin. Acestia din urma sunt, cel mai probabil, cei care s-au raspândit in toata Europa, in sutele de ani care au urmat. Concret, multitudinea de cuvinte care provin din greaca - si care exista si acum in limba romilor - ii face pe istorici sa afirme ca tiganii si-au petrecut o lunga perioada a existentei lor in Imperiul Bizantin. De altfel, denumirea de „tigan“ se pare ca provine din cuvântul grecesc „atsiganos“, care era numele unei secte de eretici, cu care romii nu au de fapt nici o legatura, insa cu care au fost asociati din cauza aspectului lor strain. Apoi, tot din cauza unei noi invazii turce, romii au patruns in Balcani in secolul al XIV-lea, iar dupa ce fortele otomane au cucerit Balcanii, tiganii au migrat catre vestul Europei.<br />
Nici cei care au ramas mai aproape de Marea Neagra nu au avut o existenta mai usoara. In Peninsula Balcanica, in Moldova si in Tara Româneasca, romii au trait in sclavie, iar cei care nu au acceptat acest lucru au fost nevoiti sa-si continue „calatoria“, raspândindu-se in toata Europa, din Spania (1425), pâna in Finlanda (1597). Pentru a obtine permise de trecere prin tarile Europei apusene, tiganii au pretins ca sunt crestini din Egipt veniti in pelerinaj, iar când nu au putut sa convinga autoritatile, si-au falsificat aceste documente. Aceasta falsa identitate, asociata cu infatisarea lor straina au dat nastere la noile denumiri pe care romii le-au primit de la englezi - „gypsy“ si de la spanioli - „gitano“, ambele insemnând „egiptean“. Abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, europenii si-au dat seama ca limba romani seamana foarte mult cu hindi, realizând originea indiana a tiganilor.<br />
Portul tiganesc<br />
Traditia spune ca o femeie maritata trebuie sa poarte un batic pe cap pentru a arata acest lucru<br />
Pentru barbati nu a existat de obicei o imbracaminte traditionala. Unii poarta palarii sau mustati mari. La ocazii deosebite, barbatii romi poarta un costum bun, deseori viu colorat. Pentru femeile lor insa, lucrurile sunt total diferite. Romanca (tiganca) tipica poarta fusta lunga, din mai multe straturi si bogat colorata, cercei mari, parul lung, impletit si uneori o floare in par. Traditia roma spune ca picioarele unei femei nu trebuie sa se vada. De altfel, intreaga parte inferioara a corpului unei femei este considerata impura. Incalcarea acestui principiu este foarte grava, deci fustele lungi trebuie purtate intotdeauna. Tiganii poarta deseori rosu, deoarece aceasta culoare este considerata norocoasa (probabil datorita credintei stravechi ca sângele este sursa vietii si vitalitatii). Cu exceptia culorilor, o femeie nu are o garderoba prea variata. Traditia spune ca o femeie maritata trebuie sa poarte un batic pe cap pentru a arata acest lucru. Femeile poarta de obicei bijuterii de mare valoare. In unele zone, femeile sunt binecunoscute pentru traditia lor de a purta bani de aur, in par sau cusuti pe haine.<br />
Apropierea Naşterii Domnului trezeşte, din timpurile străvechi, la poporul nostru, ca şi la alte popoare <br />
creştine, un adevărat tumult sufletesc, oamenii, de la copii şi tineri, până la cei cu plete albe, de la sate, dar şi de la oraşe, inclusiv din Bucureşti, pregătindu-se să primească binecuvântarea lui Dumnezeu, să întâmpine, după datini străbune, adânc întipărită în sufletele românilor, cu bucurie şi desfătare, Crăciunul, adevărata seară mare a colindelor - sărbătoare care a născut un buchet de datini, care se împletesc fericit cu obiceiurile legate de Anul Nou.<br />
Acolo unde colindatul are vechi tradiţii şi unde s-a distins printr-o riguroasă organizare, pregătirile pentru urat încep, cel mai adesea de la 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, ba, în unele localităţi acestea se încep de la 15 noiembrie. La început, Crăciunul a fost serbat, pentru scurtă vreme, odată cu Boboteaza, pe 6 ianuarie. Treptat, începând cu sec. al IV-lea, acesta din urmă a fost comutat la 1 ianuarie, fapt care a dus la o amalgamare.<br />
Ca urmare, o seamă de obiceiuri sunt practicate când de Crăciun, când de Anul Nou sau Bobotează, uneori în două sau chiar trei din aceste sărbători, într-o caleidoscopie regională, care se refuză oricărei calificări strict calendaristice.<br />
Potrivit unui concept străvechi, se credea că în această perioadă de tranziţie capitală de la un la altul, omul poate influenţa prin anumite procedee, desfăşurarea ciclului naturii pentru a şi-l face favorabil, era perioada dorinţelor râvnite, când omul devenea oarecum stăpânul cosmosului, întrucât îi dicta împlinirea unui şir de fapte dorite, verificând preceptul că la început a fost cuvântul, evident, în alt sens decât cel evanghelic.<br />
Colindele sunt urările de ceată, melodia diferenţiindu-le profund de alte urări recitate, cât şi de cele cântate de copii (Moş Ajunul, Soreaţa).<br />
Terminologia prezintă uşoare varieri: în Transilvania şi Moldova se întâlneşte forma feminină „colindă”, pe când în Muntenia domină aproape cu exclusivitate neutru „colind”, ca şi în nord, prin Transilvania<br />
<br />
<span class="f"><cite>regielive.ro/.</cite></span>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-52588276598219246432011-05-31T06:00:00.000-07:002011-05-31T06:02:51.950-07:00Despre tigani<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhB3YPGoAMekXbVPhWUXUuOLM2d-vXm772_YQ57La0z-RvC6qdrkehOqf10G9Sib1zHx0NayIwGuw78m8SZiqeeR-jvRTf1TenJCre9pvt1E52clwkOxmw0Ig_vyz7IbF-FYwcyTM96UKsW/s1600/Tigani.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhB3YPGoAMekXbVPhWUXUuOLM2d-vXm772_YQ57La0z-RvC6qdrkehOqf10G9Sib1zHx0NayIwGuw78m8SZiqeeR-jvRTf1TenJCre9pvt1E52clwkOxmw0Ig_vyz7IbF-FYwcyTM96UKsW/s320/Tigani.jpg" width="320" /></a></div><a name='more'></a>Nimeni nu pare să ştie de unde au venit. Prima lor atestare documentară o regăsim în anul 1068 în Imperiul Bizantin, deşi o legendă din anul 950 îi pomeneşte într-o lumină care seamănă izbitor cu portretul ţiganilor contemporani. Legenda vorbeşte despre regele persan Bahram Gur, care a domnit în prima jumătate a secolului al V-lea. Aici răsar primele mărturii despre nişte nomazi, denumiţi „luri”, ce se ocupau cu muzica. Bahram îi cere conducătorului Indiei 12.000 de luri care să-i distreze Curtea Regală. Ţiganii „luri” ar fi urmat să se stabilească în Persia, să muncească pământul, primind în schimb vite, măgari şi grâne. În schimb, au mâncat vitele şi grânele, au refuzat munca la câmp şi au sfârşit prin a fi izgoniţi de rege. Dincolo de legendă, istoricii spun că adevăratul exod al ţiganilor s-a produs la începutul secolului al XI-lea, în vremea sultanului Mahmud de Ghazni, care a invadat India de 17 ori în cursul sângeroasei lui domnii, între anii 971 şi 1030.<br />
Despre originea ţiganilor se vorbeşte şi în „Kitab al-Yamini”, un manuscris al cronicarului Al-’Utbi, datând chiar din secolul al XI-lea, unde se spune că leagănul ţiganilor este oraşul Kanauj, din India de Nord. În data de 20 decembrie 1018, 53.000 de locuitori din Kanauj au fost deportaţi de sultanul Mahmud de Ghazni în regiunea Khorasan, Iran. Obligaţi să muncească, ţiganii au rezistat doar vreo câteva decade în acest perimetru şi au migrat spre Imperiul Bizantin şi Balcani. Au ajuns în Constantinopol, capitala Sfântului Imperiu Bizantin, unde au fost menţionaţi în anul 1068. Nu s-au putut stabili nici aici, şi au înaintat spre Europa.<br />
Pe teritoriul românesc au fost menţionaţi pentru prima dată în 1385 şi 1387, în două acte de donaţie ale domnului Ţării Româneşti Dan I către Mănăstirile Vodiţa şi Tismana. În Transilvania, prima menţiune datează din 1416, iar în Moldova prima consemnare a prezenţei ţiganilor este din anul 1428, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.<br />
Sunt puţine izvoare care să îi prezinte pe ţiganii de pe teritoriile româneşti, însă zicătorile populare abundă de portrete în care sunt prezentaţi asemenea imaginii pe care o au românii cotidieni despre această etnie. „Nici răchita pom de bute, Nici ţiganul om de frunte”, „Când te întâlneşti cu un ţigan, mergi cu grijă un’te duci”, „Să ai noroc şi bani. Şi boală în ţigani”, „Şi-a mâncat cinstea, ca ţiganul biserica” (Proverbele Românilor, Iuliu A. Zanne).iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-62998944828495319552011-05-31T05:52:00.000-07:002011-05-31T05:52:14.838-07:00Rromii şi viaţa lor zbuciumată în istorie<span style="text-decoration: underline;"><strong>Rromii şi viaţa lor zbuciumată în istorie</strong></span><br />
<strong>Timp de secole, ţiganii din Ţările Române au jucat cel puţin două roluri foarte importante în viaţa economică: comercianţi-în special nomazii şi vânzătorii ambulanţi şi robii, sclavi rromi care făceau obiectul tranzacţiilor în această calitate. Potrivit documentelor istorice, robii ţigani au fost tranzacţionaţi la sud de Carpaţi timp de 500 de ani. În Gorj, cel mai mare proprietar de robi ţigani la jumătatea mileniului doi era Mânăstirea Tismana.</strong><br />
<a name='more'></a><br />
<em><span style="text-decoration: underline;">Timp de cinci secole strămoşii romilor de astăzi au fost robi</span></em><br />
Pe vremuri, robii ţigani, pentru că aşa i-a cunoscut istoria, contribuiau la starea financiară a stăpânilor, vânzarea lor fiind de multe ori cea mai la îndemână modalitate de a stinge o datorie sau de a se răscumpăra din sclavia turcească sau tătărească. Ţiganii robi sunt vânduţi, sunt dăruiţi la cununie, ca zestre, daţi pomană la mânăstire pentru a le fi amintite stăpânilor la slujbe, sunt schimbaţi pe animale, pentru “nădragi de postav”, daţi “cap pentru cap” la eliberarea din rumânie, iar în cazul în care nu se vor supune şi “vor umbla de capetele lor, cu semeţie, să-i bată mult”, cum glăsuiesc documentele.<br />
<strong>Preţul ţiganilor </strong><br />
Adesea robii ţigani erau schimbaţi în natură. Viaţa unui “ţigan” este echivalată de două mânăstiri la “100 vedre de vin”, cantitate probabil suficientă sfinţilor părinţi ce avuseseră o recoltă proastă de struguri şi poate că le lipsea vinul de împărtăşanie, iar a altuia cu o iapă cu şa, frâu şi mânz. Tot cam pe la începutul secolului al XVII-lea, o ţigancă este înlocuită prin schimb cu un cal bun, echivalentul a 4000 de aspri. Nu au lipsit nici schimburile pe boi, vaci etc.<br />
În evoluţia lui, preţul mediu al robilor ţigani înregistrează o creştere semnificativă începând cu sfârşitul secolului al XVI-lea, cantitatea de grame argint pe care cumpărătorii trebuiau să o plătească pentru un sclav crescând de la 366 grame în 1593 la 1299 grame în 1653. Perioade de scădere uşoară a preţului se înregistrează doar la începutul secolului următor, pe fondul domniei lui Radu Şerban. Mai înainte însă, perioada de creştere corespunde războiului din vremea lui Mihai Viteazul, lupte pentru domnie şi robiri ale turcilor şi tătarilor. Oamenii părăsesc satele generând o acută lipsă a mâinii de lucru, uneltele de muncă se pierd, având ca rezultat scăderea producţiei şi a productivităţii muncii. La 1602 este semnalată o foamete atât de mare încât mureau oamenii pe drumuri. În aceste condiţii, apariţia epidemiilor nu mai este un lucru neobişnuit, ciuma din 1603 fâcând adevărate ravagii. Toate acestea au dus la scăderea simţitoare a populaţiei în raport cu ultima perioadă a secolului al XVI-lea.<br />
<div style="float: right; margin: 15px 0 15px 15px;"><ins style="border: none; display: inline-table; height: 90px; margin: 0; padding: 0; position: relative; visibility: visible; width: 200px;"><ins id="aswift_1_anchor" style="border: none; display: block; height: 90px; margin: 0; padding: 0; position: relative; visibility: visible; width: 200px;"></ins></ins></div><strong>Preţul robilor calificaţi</strong><br />
Într-un studiu asupra preţurilor din Ţara Românească, găsim trei mari categorii în documentele de secol XV-XVI: „pământul cultivat şi unele construcţii (sate, vii, ocine, case, locuri de casă, prăvălii, locuri de prăvălie, pivniţe, mori); omul, ca forţă de muncă silită (rumâni, robi ţigani etc); mărfuri propriu zise (cereale, animale, alimente diverse, produse meşteşugăreşti, podoabe etc.). De fapt, asupra preţurilor acţionează influenţe de natură generală(afluxul metalelor preţioase americane) şi locală (calamităţi naturale, războaie, invazii străine, progres tehnic etc), fiecare dintre acestea acţionând separat sau împreună asupra categoriilor de mărfuri tranzacţionate. În cele două secole de modificări economice suferite de Ţara Românească, robii ţigani reprezintă „marfa cu preţul cel mai constant în această vreme”.<br />
În documentele de arhivă pentru Muntenia, aflăm că la 8 iulie 1609 Papa al doilea vistier cumpără de la Ivan din Cojeşti pe Ţiplea zlătar cu femeia lui cu 1800 aspri. Acelaşi Papa vistier cumpără de la Necula pe Cărstian potcovar cu 2000 aspri şi de la Colţea pe Cota care, fiind faur, valora 2600 aspri. O altă meserie foarte importantă pentru ţigani era cea de lăutar. La 1 octombrie 1623 Radu paharnic va vinde lui Hrizea vistier pe Stan „alăutarul” şi pe Preda pentru 25 ughi(5000 aspri).<br />
<strong>Despre meseriile ţiganilor</strong><br />
Ţiganii întrebuinţaţi în serviciul domestic al stăpânilor lor se numeau “vătraşi”, meşteşugarii care umblau prin ţară ca nomazi purtau numele de ursari, lăeţi, modorani etc. Se mai deosebeau după profesii, fiecare având o strictă autonomie. Ţiganii boiereşti, de pildă, nu aveau voie să se ocupe cu aurăritul. După natura ocupaţiilor, ţiganii erau grupaţi ca lingurari (cei care lucrau obiecte din lemn), căldărari (cei ce fac căldări de aramă, oale, tigăi, cratiţe), ciurari (cei ce fac perii), fierari (cei ce lucrează orice obiect din fier), vânzătoare de flori, vrăjitoare (ghicitoare), salahori etc. Desigur, progresul economic a făcut ca unele din ocupaţiile specifice ţiganilor să dispară sau să se diminueze, cu timpul. Există şi o altă împărţire: Ţiganii aşezaţi (de “vatră”). Ei sunt fierari, lăcătuşi, lăutari, salahori, vânzători de flori, spoitori. Trăiesc în case sărăcăcioase, au portul locuitorilor în mijlocul cărora trăiesc; Ţiganii rudari (cunoscuţi în Ardeal sub numele de “băeşi”, în Moldova de “lingurari”, “blidari”. În Gorj, rudarii sunt întâlniţi mai ales în zona Albeni; Ţiganii nomazi (numiţi “lăeţi”, “netoţi”, “gurbeţi”, “costurari”, “clopotari”, “ursari”).<br />
<h3><strong>Eliberarea ţiganilor</strong></h3>În secolul al XIX-lea, la toate nivelurile, se constatase că robii ţigani trăitori pe moşiile boiereşti, ţiganii mănăstirilor şi ţiganii Statului nu erau prea rentabili, aşa că adepţii aboliţianismului vor reuşi fără vărsare de sânge să desfiinţeze robia.<br />
Procesul dezrobirii ţiganilor va dura vreo trei decenii (1830-1860); el a început odată cu adoptarea în Ţara Românească a “Regulamentului pentru îmbunătăîirea soartei ţiganilor statului” (1831), iar în Moldova a “Regulamentului pentru statornicirea ţiganilor”.<br />
O statistică stabileşte că ţiganii reprezentau 7% din întreaga populaţie a României. Abia peste încă un deceniu de la Regulamentul Organic şi până la adoptarea în Ţara Românească a primei legi care desfiinţa robia unei categorii de ţigani. Ea a fost votată de Adunarea Obştească şi promulgată de Domnitorul ţării la 22 martie 1843. Toti militanţii Revoluţiei din 1848 au fost aboliţionişti convinşi şi au înscris în programul Revoluţiei din Ţara Românească “dezrobirea ţiganilor”.<br />
<br />
<span class="f"><cite>studentpenet.ro/..</cite></span>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-68750304885401347202011-05-31T05:46:00.000-07:002011-05-31T05:46:29.183-07:00Tiganii in Romania<h3><a href="http://www.descopera.org/wp-content/uploads/tigani2.jpg"><img alt="" class="alignnone size-medium wp-image-648" height="256" src="http://www.descopera.org/wp-content/uploads/tigani2.jpg" title="tigani2" width="257" /></a>Tiganii in Romania</h3><div style="text-align: justify;">In tarile romane sunt semnalati in secolul XIV, fie ca mestesugari liberi organizati in satre, fie ca robi. In Evul Mediu, majoritatea tiganilor din tarile romane erau robi boieresti, domnesti sau manastiresti, ocupatiile lor principale fiind acelea de caldarari, fierari, aurari, spoitori sau cantareti.<br />
In secolul XIX, sub influenta ideilor liberale ale revolutiei de la 1848, toti oamenii au fost declarati liberi si egali, robia tiganilor fiind definitiv abolita in 1856.</div><a name='more'></a><br />
<h3>Cand, cum si de ce au migrat tiganii in Europa?</h3><div style="text-align: justify;">Migratia efectiva a tiganilor in Europa a inceput in secolul XIV odata cu cucerirea de catre turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legata de victoriile turcesti si de faurirea puternicului Imperiu Otoman, tiganii prosperand in interiorul lui.</div><div style="text-align: justify;"> </div><h3>Vanatoarea de tigani</h3><div style="text-align: justify;">“Vinatoarea de tigani” se produce, in aceeasi perioada, in mai multe state. Un bon de plata, din 7 mai 1737, arata ca un ‘vinator de tigani’ dintr-un sat austriac era remunerat cu 52 de coroane (7 fripturi de vita, 28 coroane; 6 masuri de vin, 18 coroane; paine, 6 coroane). Un secol mai tirziu, in Jutland, arhivele vorbesc de o vinatoare in care au fost ucise 260 de persoane, inclusiv ‘o tiganca cu copilul ei’. In tarile scandinave, in 1560, se interzice botezarea si inmormintarea rromilor, iar in 1637, rromii gasiti pe acele teritorii puteau fi ucisi fara judecata. Ordonante similare, decretate in secolele XVIII – XIX, au ramas valabile pina in 1954. In Norvegia, intre 1687 si 1845, tiganii (tatere) trebuiau arestati, bunurile confiscate si sefii lor executati. In Danemarka, in 1536, 1554, 1561, 1570, 1574, tiganii surprinsi in teritoriu erau condamnati la munca fortata, iar din 1589, in prealabil, seful grupului era executat. In 1683 se interzice navigatorilor de a lua la bord tigani, iar din 1708, tiganii sunt incarcerati. In Elvetia, intre secolele XVI – XVII, ‘cei fara tara’ erau torturati, iar din 1580, oricine putea sa-i ucida. Din 1646, dreptul de a ‘lichida, prin bataie sau impuscare’ este institutionalizat prin ordonanta.</div><h3><a href="http://www.descopera.org/wp-content/uploads/holocaust.jpg"><img alt="" class="alignnone size-medium wp-image-650" height="200" src="http://www.descopera.org/wp-content/uploads/holocaust.jpg" title="holocaust" width="200" /></a>Holocaustul tiganilor</h3><div style="text-align: justify;">Prima reactie a puterilor publice fata de tigani este, in general, una de respingere, de expulzare. In Germania sint vinati, la Frankfurt, in 1449, iar la sfirsitul secolului, respingerea devine globala: Reichstag-ul, reunit la Landau si Friburg, in 1496, 1497, 1498, ii declara pe tigani ’spioni in solda turcilor’, ‘aducatori de ciuma’. Sint acuzati de brigandaj, vrajitorie si furt de copii.</div><div style="text-align: justify;"><strong>In Romania</strong><br />
Autoritatile romane si Conducatorul Antonescu i-au deportat pe tigani in Transnistria, dar masurile anti-evreiesti, ca si cele impotriva bulgarilor, maghiarilor si, fireste, tiganilor, se regasesc inca de la infiintarea statului roman modern.</div><div style="text-align: justify;">Jean Ancel, in cronograful deportarii evreilor, ‘Transnistria’, demonstreaza ca ‘toti tiganii barbati, valizi, intre 20 si 40 de ani, precum si toi evreii capabili de munca’ erau trimisi dincolo de Nistru si pusi la dispozitia germanilor.</div><div style="text-align: justify;">Sonia Palty, evreica deportata in Transnistria, isi aminteste: ‘Se zvonea ca comandantul german a cerut guvernamantului roman din Transnistria sa curete malul Bugului de evrei si tigani. Tiganii fusesera si ei deportati din Romania. Erau tinuti in lagare. De-abia atunci am vazut ca pe malul Bugului, alaturi de pontonul ridicat cu citeva zile inainte, sunt sute, mii de oameni. Tigani cu corturi, cu copii, cu caini, cu caruse trase chiar de ei. Caii le fusesera luati. Asteptau inca din toiul noptii, cand ii adusesera acolo. Noi, in ghetto, nu auziseram nimic. Coloana noastra porni. Subprefectul Aristide Padure injura si lovea. Politistii ucraineni isi indesau buzunarele cu lucruri aruncate de noi. Intr-o jumatate de ora am ajuns la mal. Pe fiecare bac erau incarcati cam 60-70 tigani. (…) Tiganii erau transbordati pe malul unde ii astepta moartea. Plangeau, strigau, tipau. Si pe ei Domnul ii uitase, nu ii mai putea ajuta. Trecu un bac. Multe femei cu copii. Una, in zdrente, s-a ridicat in picioare. Tinea in brate un copil mic. Gol. A urlat ca o fiara. A ridicat copilul spre soare si l-a zvirlit in apele tulburi ale Bugului. Un urlet urias. Toate femeile de pe bac s-au ridicat in picioare si si-au aruncat copiii in apele Bugului. si, indata, s-au aruncat si ele. Unele incercau sa se inapoieze innot, pe malul romanesc. Soldatii de pe mal au inceput sa traga cu armele. Tiganii de pe ambele maluri au inceput sa urle. Padure si-a scos revolverul. A tras in plin, ucigand unul…, doi…., trei… Dar cine i-a mai numarat…?</div><h3>Antropologie rasiala si genocid</h3><div style="text-align: justify;">Teoriile elaborate prin Rassenhygienische Forschungstelle aveau sa fie aplicate. Rasa va fi cea care va duce la solutionarea “Problemei tiganilor”.</div><div style="text-align: justify;">Himmler va oferi 40 de tigani prizonieri in lagarul Sachsenhausen, profesorilor Werner Ficher si Hombeck, pentru a le da posibilitatea de a proba ca prin venele tiganilor curge sange nearian. Dupa acesti ’savanti’, peste 90% din tigani erau metisi si ateisti metisi, aveau tendinta de a contracta casatorii cu alti metisi sau, cu atat mai rau, cu germani ‘integrati’ din punct de vedere rasial.</div><div style="text-align: justify;">Importanta studiului rasial este ilustrata si prin faptul ca a permis si teze de doctorat. Eva Justin, asistenta a dr.Richter, a fost interesata mai ales de descendenta tiganilor ‘foarte periculoasa pentru puritatea rasei germane’. Odata cu publicarea tezei sale asupra tarelor copiilor tigani, mii de copii au fost trimisi la Birkenau, unde au avut un destin si o suferinta egalata doar de cea a celor peste 1.500.000 de copii evrei.</div><h3><a href="http://www.descopera.org/wp-content/uploads/tigani.jpg"><img alt="" class="alignnone size-medium wp-image-649" height="225" src="http://www.descopera.org/wp-content/uploads/tigani.jpg" title="tigani" width="300" /></a>“Umbla si azi prin lume, furand la drumul mare”</h3><div style="text-align: justify;">In 950 istoricul arab Hamza din Ispahan vorbeste despre monarhul persan Bahram Gur ce si-a incheiat domnia in jurul anului 438. De aici aflam primele marturii despre tigani cunoscuti ca zotti sau luri. Astfel regele Persiei ii va cere suveranului Indiei 12.000 de lautari care ar fi urmat sa distreze auditorii si sa se stabileasca acolo pentru a deveni agricultori si a munci pamantul primind in schimb fiecare, vite, magari si grane.</div><div style="text-align: justify;">50 de ani mai tarziu in poemul epic national persan Sah (Cartea Regilor) aflam ca lurii (adica tiganii) au mancat granele si vitele refuzand munca pamantului si au fost drept urmare izgoniti de catre regele Bahram Gur. De atunci legenda spune ca tiganii: “umbla si astazi prin lume, cautand de lucru, intovarasindu-se cu cainii si cu lupii, furand la drumul mare pe timp de zi si de noapte.”</div><div style="text-align: justify;"><strong>Autor: Marius</strong></div><strong>Note:</strong><br />
<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Romi" target="_blank">Wikipedia</a>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2288295962669435901.post-36960743586405883832011-05-31T05:38:00.000-07:002011-05-31T05:39:00.664-07:00Originea si istoria tiganilor<h1>Originea si istoria tiganilor</h1><div class="post-tags">Publicat de Marius Ignatescu <span class="clock"><br />
</span></div><div style="text-align: justify;"><img alt="tigani1" class="alignnone size-medium wp-image-1939" height="204" src="http://www.descopera.org/wp-content/uploads/tigani1-300x204.jpg" title="tigani1" width="300" />Tiganii sunt un grup etnic ce poate fi gasit aproape in toata lumea.</div><div style="text-align: justify;">In Europa, cele mai importante si numeroase grupuri traiesc in Romania, Macedonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Grecia, Spania si Serbia. In Asia, mai ales in Turcia, Caucaz, Iran si India. Tiganii au migrat chiar si in America si nordul Africii.<br />
Se presupune ca numele de “tigani” provine din grecescul “athinganoi” tradus “a nu se atinge”. In alte limbi se spune zingari, tsigans, zigeuners, cigani sau cikani.<br />
<a name='more'></a></div><h3>Originea tiganilor</h3><div style="text-align: justify;">Dupa cercetari pe esantioane de populatii tiganesti din intreaga Europa in 1940, savantii straini clasifica ca predominanta in cadrul indivizilor respectivi, grupa de sange de tip B ceea ce inca o data inradacineaza ideea ca originea tiganilor este straina de Europa, acestia provenind din cadrul continentului asiatic.</div><div style="text-align: justify;">Tiganii erau o secta din Bizant care practicau izolationismul, iar limba lor fiind similara cu alte limbi indiene precum hindi.<br />
Tiganii sunt originari din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului. Ei faceau parte din casta Ksatriya a rajpuitilor. In 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost infrante in Batalia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. Dupa infrangerea suferita in lupta cu Mohamed Ghur, clanul razbonic nord – indian Rajput (casta Ksatrya), ar fi plecat impreuna cu familiile spre tinuturile arabe si turce, iar mai apoi in Europa.</div><div class="mceTemp" style="text-align: justify;"><br />
<dl class="wp-caption alignnone" id="attachment_647" style="width: 260px;"><dt class="wp-caption-dt"><a href="http://www.descopera.org/wp-content/uploads/migratia-tiganilor.jpg"><img alt="Migratia tiganilor in Europa" class="size-medium wp-image-647" height="207" src="http://www.descopera.org/wp-content/uploads/migratia-tiganilor.jpg" title="migratia-tiganilor" width="250" /></a></dt>
<dd class="wp-caption-dd">Migratia tiganilor in Europa</dd></dl></div><h3>Istoria tiganilor</h3><div style="text-align: justify;">Tiganii au migrat in Iran si in Asia mediteraneana, incepand din secolul V, apoi in Imperiul Bizantin in secolul IX, de unde au patruns in sud-estul si centrul Europei (secolele X – XIV), ca si in nordul Africii. In secolul XV au patruns in Europa apuseana (in special in peninsula iberica) iar din secolul XIX in cele doua americi.<br />
Unii cercetatori considera ca au existat mai multe valuri de migratie din India. Si astazi exista triburi nomade sau semi-nomade in India, sustinand teoria ca romii au fost nomazi de la inceput, au parasit India in timpul unei invazii si apoi au fost impinsi inspre Europa de razboaie si invazii ulterioare. O alta teorie considera romii ca fiind o casta de razboinici adunata sa lupte cu invadatorii musulmani, care a parasit India ulterior.</div><div style="text-align: justify;">Limba tiganeasca are importante influente persane si armene, ceea ce dovedeste trecerea tiganilor prin aceste tari. Se pare ca din Armenia (probabil datorita invaziei turce), tiganii s-au despartit in trei grupuri, mergand inspre nordul Marii Negre, sud (pana in Egipt) si vest spre Imperiul Bizantin. Tiganii care au mers spre Imperiul Bizantin sunt cei care urmeaza sa se raspandeasca in toata Europa. Abundenta de cuvinte din limba greaca sugereaza o prezenta relativ indelungata in Imperiul Bizantin. Probabil datorita invaziei turce (din nou), tiganii au intrat in Balcani in secolul al XIV-lea, si dupa cucerirea balcanilor de catre fortele otomane unii au patruns in vestul Europei.</div><div style="text-align: justify;">In Europa, tiganii au fost tinuti in sclavie in Balcani (in special Moldova si Tara Romaneasca), ori si-au continuat calatoria raspandindu-se in toata Europa, din Spania (1425) pana in Finlanda (1597). Pentru a obtine permise de trecere prin tarile din apus, unii tigani au pretins ca sunt crestini din Egipt veniti in pelerinaj (iar mai apoi, cand nu au putut sa le obtina, au falsificat astfel de permise). Acest lucru, asociat cu infatisarea lor straina, duce la denumirea engleza de “gypsy” si cea spaniola de “gitano”, de la egiptean.</div><div style="text-align: justify;"></div><h3>Meseriile tiganilor</h3><div style="text-align: justify;"><b>Ghicitul</b></div><div style="text-align: justify;">Tiganii au avut mereu o aura misterioasa, inca de la venirea lor in Europa. Odata asociati cu o lume misterioasa a magiei, ghicitul li se potrivea perfect. Totodata, ghicitul era o modalitate simpla de a castiga bani. De-a lungul timpului, tiganii au folosit multe metode de ghicit, de la boluri de cristal, carti de tarot, pana la numerologie (interpretarea numerelor) si cititul in palma.</div><div style="text-align: justify;">Totusi, o explicatie mai rezonabila este ca adevarata pricepere a ghicitoarelor este remarcabila lor abilitate de a judeca caracterul omului si a vedea ce-si doreste acesta. Adevarul e ca oamenii tin minte ce se indeplineste si uita ce nu se indeplineste.</div><div style="text-align: justify;">Pentru a multumi clientii, ghicitoarele prezic deseori un viitor favorabil. Dar pentru a trezi interesul, ele ii previn de multele pericole care le stau in cale, care pot fi prevenite, desigur, tot de ele. Ca o regula, ghicitoarele nu folosesc ghicitul cu alti tigani. In comunitatea lor, tiganii au alte modalitati de a prezice viitorul si de a vindeca. Tiganii poarta deseori amulete si talismane norocoase, pentru a preveni necazurile, spiritele rele si boala.</div><div style="text-align: justify;"><b>Muzica </b></div><div style="text-align: justify;">O alta meserie este cantatul. Tiganii sunt, probabil, cel mai bine cunoscuti datorita muzicii lor. Exista numeroase izvoare istorice care mentioneaza muzicieni tigani cantand pentru regi si imparati. De asemenea, in tot estul europei, tiganii au fost intotdeauna preferati pentru evenimente ca nunti sau sarbatori. In multe instante, statutul de muzicieni de valoare le-a permis tiganilor sa aiba privilegii greu de obtinut altfel. Spre exemplu, desi ei erau inca vanduti ca sclavi in secolul al XIX-lea in Moldova si Tara Romaneasca, muzicienii tigani de prestigiu din Transilvania imperiului Austro-Ungar aveau un rol important in comunitatile satesti si se bucurau de unele privilegii de care taranii romani nu se bucurau.</div><div style="text-align: justify;"><b>Negustori si crescatori de cai</b></div><div style="text-align: justify;">Tiganii nu au fost priceputi doar la cantat. Alte meserii traditionale ale tiganilor? Ei au fost cunoscuti ca crescatori si vanzatori de cai din vremuri stravechi. Caii au fost intotdeauna un important factor economic in viata lor, esentiali pentru stilul de viata nomadic, fiind ingrijiti si tratati ca atare. De altfel, tiganii erau apreciati si de gadje pentru priceperea lor de a trata bolile cailor. Pe vremuri in satele romanesti, cand se imbolnavea o vaca oamenii se duceau cu ea la veterinar, dar cand se imbolnavea un cal ei se duceau la un tigan priceput. Deseori, tiganii cumparau un cal bolnav la un pret foarte mic, aveau grija de el, si cand acesta era din nou intr-o conditie buna, il vindeau la un pret mult mai mare. De aici iese o alta meserie, negustoritul. Unde sunt destul de priceputi la tocmit.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>iolahttp://www.blogger.com/profile/03337455337959430739noreply@blogger.com