DEPORTAREA TIGANILOR IN TRANSNISTRIA

Ideea deportarii tiganilor in Transnistria i-a apartinut maresalului Ion Antonescu si nu a avut ca scop lichidarea fizica a tiganilor. Antonescu a recunoscut la procesul din 1946 ca el este responsabil de deportarile din Transnistria. Romanii au fost impotriva deportarii tiganilor in Transnistria. Masura deportarii tiganilor in Transnistria a fost una cat se poate de nepopulara a regimului Antonescu. Oameni politici - ca Dinu Bratianu, seful partidului liberal - au scris memorii impotriva deportarii, avertizandu-l pe maresal ca este o idee barbara pentru care va trebui sa răspundă.

ONG-urile tiganesti din perioada interbelica
Tiganii din Romania au constituit in perioada interbelica mai multe organizatii neguvernamentale - activitatea acestora fiind urmarita cu maxima atentie de Serviciul de Siguranta din cadrul Ministerului de Interne, dar si de Serviciul Special de Informatii.
Puci in organizatiile tiganesti
Viata organizatiilor tiganesti din Romania in perioada interbelica a fost una cat se poate de activa: unii conducatori au fost detronati si au disparut din prim-plan, au fost incheiate aliante politice neasteptate - cum ar fi cea incheiata cu Octavian Goga si A.C. Cuza .

ANTONESCU A SALVAT EVREII DE LA GAZARE

Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane. A existat oare o aprobare a maresalului Antonescu privind deportarea evreilor la Auschwitz? de Tesu Solomovici. Ca istoria nu e matematica si ca timpul se joaca cu intelesurile date unor evenimente ne-o demonstreaza din nou aparitia voluminoasei lucrari “Al III-lea Reich si Holocaustul din Romania (1940-1944). Documente din arhivele germane”, editata de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”. E vorba de o lucrare esentiala pentru cunoasterea in adancime a guvernarii antonesciene si, totodata, a evenimentelor tragice care au indoliat evreimea romana in anii razboiului. Cei doi istorici, Ottmar Trasca, (autorul selectiei, traducerii din limba germana si al notelor), si Dennis Deletant, (semnatarul studiului introductiv), considera ca refuzul maresalului de a permite Berlinului nazist deportarea evreimii-romane in lagarele de exterminare din Polonia si oprirea, in general, la 13 octombrie 1942, a oricaror deportari in Transnistria, ar fi o “pretinsa rezistenta” opusa de Ion Antonescu in fata cererilor repetate ale conducerii celui de-al III-lea Reich de aplicare a “Solutiei finale” pe teritoriul Romaniei. “Pretinsa rezistenta” Sintagma ” pretinsa rezistenta” starneste controverse. Deletant are multe explicatii pentru acest refuz al conducatorului statului de a permite lui Hitler ghetoizarea si, ulterior, deportarea populatiei evreiesti din Romania in lagarele mortii din Polonia, asa cum s-a intamplat in alte state aliate/satelite ale Germaniei naziste (de ex. Ungaria), dar refuza sa creada ca ar fi vorba de o autentica rezistenta a maresalului. Desi documentele existente si traduse acum in romaneste atesta aceasta “rezistenta” a maresalului, totusi ea nu e recunoscuta ca atare. Probabil pentru ca o asemenea interpretare ar da apa la moara, asa cum scrie Dennis Deletant, “perceptiei distorsionate cu privire la politica antisemita a regimului antonescian”. Nimic mai
fals! Din nefericire, exista multi istorici care cred asa. Personal, nu am putut intelege niciodata de ce unele gesturi, hai sa le spunem “pro-evreiesti” ale maresalului, trebuie estompate, de parca adevarul despre natura antisemita a regimului antonescian ar avea de suferit din aceasta cauza. Si daca mi-e drag Platon, mai drag imi este adevarul, asa ca o voi spune apasat: maresalul Ion Antonescu a anulat, la 13 octombrie 1942, planul german de deportare a evreimii romane in lagarele de exterminare din Polonia, salvand astfel cele cateva sute de mii de evrei traitori in Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat si Transilvania de Sud.